Sunettu a bucca
Di Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.
Lu sunettu a bucca è nu strumentu musicali a ciatu, ammintatu prubbabbirmenti ntô 1821 dû tudiscu Buschmann. Stu strumentu è fattu principarmenti di tri parti: nu corpu cintrali (comb), dui placchetti porta anci e li rivistimenti di fora (covers). Lu sonu veni pruduciutu di làriu ca fà vibbrari li "anci" (lameddi d'uttoni fini-fini attaccati ê placchetti di susu e jusu, macari chisti d'uttoni). Li placchetti sunnu misi appujati supra a nu corpu cintrali fattu di sòlitu di lignu o pràstica. Tutti ssi cosi sunnu chiuruti nta na carcassa di mitallu, ca, macari idda, faci di càscia di risunanza.
A secunnu dâ ntunazzioni di l'anci, si ponnu aviri tanti tipi e tunalità di armònichi. 'N ginirali li dui principali catigurìi di armònica sunnu:
- armònica diatònica ca pi ogni uttava pirmetti di sunari sulamenti setti noti (chddi di nu particulari gruppu di tunalità);
- armònica crumàtica ca pi ogni uttava pirmetti di sunari tutti li dùdici noti.
Lu sunettu a bucca veni utilizzatu ntâ mùsica pupulari, ntô blues e jazz e ntâ mùsica cràssica.