Sarvaturi Bertini

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.

Sarvaturi Bertini (Palermu 1721 - 16 di dicèmmiru 1794) fu nu musicista sicilianu.

Biografìa[cancia | cancia la surgenti]

Accuminzau a studiari la mùsica cu Pietru Pozzuolu, mastru dâ Cappella Palatina a Palermu. Passau ottu anni ô cunsirvatoriu a Napuli unni s'addiplomau n cumpusizzioni. Ntô 1746 fu mmitatu â curti di Pietruburgu, ma prifirìu arriturnàrisi n Palermu. Ntô 1748 addivintau sustitutu dû mastru dâ Cappella Palatina, ca all'èbbica era Davidi Perez, nzinu a quannu Perez si trasfiriu a Lisbona ntô 1752. Di su mumentu Bertini diriggiu sulu la cappella.

A Palermu, cumpuniu diversi òpiri ca foru rapprisintati â Galliria dô Palazzu Riali: L'imperi delle Amazoni (1752), Cino e Corsica (1773) e Il Cielo in Giubilo; cumpuniu puru na sirinata n'unura dâ riggina. Ntô 1778, â morti di Perez, Bertini fu numinatu ufficiarmenti mastru di Cappedda.

Arriturnannu di nu viaggia a napuli Bertini scampau a na timpesta, e fici lu votu di cumpòniri sulu musica riliggiusa. tra li cumposizzioni di stupirìudu la Messa di requiem pê funirali di Carlu III (1788), nu Miserere a du' cori pâ Sumana Santa e n'àutru Miserere a quattru vuci pâ Quaresima.

 so morti lassau du' figghi, Natali e Giuseppi, tutti e dui musicisti.

Lijami sterni[cancia | cancia la surgenti]