San Carru Burrumeu

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.
(Rinnirizzata di San Carru Borromeu)
Quatru di San Carru Borromeu nall’Oratoriu di Ss. Ambrogiu e Carru a Roma

Carru Borromeu (Arona (NO) 2 di uttùviru 1538Milanu 3 di nuvèmmiru 1584)

Biografìa[cancia | cancia la surgenti]

Lu patri si chiamava Gibertu, la matri Margherita Medici. Si lauriò a Pavia in Drittu Civili e Canonicu. Ntô 1559 lu ziu di Carru, Giuvanni Ancilu Medici è fattu Papa cu nomi di Piu IV e a Jnnaru Carru è criatu Cardinali. Lu 17 di giugnu 1563, rinunciannu a tutti li sò beni e ô drittu di successioni è fattu parrinu; u 7 Dicemmiri è urdinatu Viscuvu.
Digiunava a pani e acqua na vota a simàna e didicava tanti uri a prijari. Dicìa Missa pi festi, quannu tannu nun si usava; cu l’ecunomii e a vita rigurusa aiutava i Spitali e tanti opri pi poviri. Si vulìa fari monacu Camaldulesi, ma u viscuvu di Braga ci dissi ca i viscuvi hannu u duviri di guvirnari di pirsuna e stabilirisi nà Diocesi. Nò 1560 fu fattu Viscuvu di Milanu. Doppu u cunciliu di Trentu vosi attuari i Decreti du stissu Cunciliu. Doppu cinc’anni partìu pi Milanuca havia un territoriu vastissimu ( sinu nà Svizzira ) cu 750 Parrocchi, 5000 parrini e 3400 monachi. I parrini però eranu ‘gnuranti e i Munasteri troppu aperti. Rinunciò all’assegnu ca ci spittava, vinnìu tri navi e puru i sirvizzi di tavula. Avìa sulu vintisett’anni.
No discursu ca fici nò Duomu dissi ca “ spinneva tutta a sò vita, u so tempu, i so energii pa sò Cresia “. E accussì fu pi diciannov’anni.
Custruiu Cresi, Culleggi, Scoli, visitò tutti paìsi e villaggi da Diocesi sempri, cu qualunqui tempu, a cavaddu, a dorsu di mulu, a pedi. Fici sei Cuncilii Pruvinciali e unnici Sinudi Diucisani. Tutti i Liggi e i Decreti vinniru stampati nò 1582. San franciscu di sales, ca era Viscuvu di Ginevra, ni urdinò centu copii; chiddu di Tuledu deci. No 1569 ci fu a caristìa e nò 1576 a pesti: mancava u pani e l’abitanti di campagni vinniru na Citati. Chi sò picciuli accattò farina e ljumi, risu e manciàri cottu. Ogni jornu vinevanu nutricati circa trimmila cristiani. A causa da pesti numinò eredi universali u Spitali Maggiuri; u lazzarettu nun putia ospitàri tutti i malati e fici fari quattrucentu capanni fora di porti da Citati. Chiuju i Cresi. Fici custruiri l’artari né chiazzi e cruvivia ( unni ancora oj ci su i Cruci di marmuru ).
Ogni jornu visitava i malati: pirsuadìu l’Autoritati Pubbrica a affidari a dirizioni du lazzarettu e Frati Cappuccini, picchì c’era cu arrubbava puru i robbi di malati o si dava a sfrinata lussùria. Pi fari robbi e mantelli scippò puru a tappizziria da sò casa e distribbuiu ottucentu vrazza di pannu russu e paunazzu. Fici fari tanti Prucissioni pi suppricari a misericordia di Diu, ma fu biasimatu di nobbili. Girava sempri distribbuennu limosini di scuta d’oru. Carru Burrumeu nun sulu avìa affruntari a pesti, ma puru a’gnuranza e u malu custumi du Cleru,a ‘ngirenza di l’Autoritati Civili né cosi da Cresia , l’irisìa ca vinìa di Paisi du nord. Carru però lauda u Populu Svizziru picchì è bonu e cattolicu. Nà l’anni di San Piu Quintu, ca su puru chiddi di Carru, nà Francia ci foru l’uccisioni di l’Ugunotti e na l’Inghilterra triccentu cunnanni a morti pà riligiuni. Carru fa cinqu visiti né vallati da Svizzira; fa fari un Siminariu pi Clerici di Vallati du Ticinu, ristabbiliu a clausura né Cummenti e livò i trafichi né Cresii; fici fari sticcati pi spàrtiri omini e fimmini. Ma a sira du 26 Uttuviri 1569 mentri Carru era ‘ntentu nà prijera dintra a Cappella du Palazzu Arciviscuvili, c’arrivò un corpu d’archibugiu. Arristò sanu.
U Papa Piu V abbuliu l’Ordini di l’Umiliati ca era troppu putenti e riccu e i ritinni rispunsabbili da cungiura. Carru ebbi scuntra cuntinui chi Guvirnaturi spagnoli; mannàva scumunichi e tanti l’havianu pigghiatu in odiu. Puru u Papa Grigoriu XIII nun era cunvintu ca l’Arciviscuvu di Milanu avissi ragiuni. Ju iddu stissi a Roma p’addifinnirisi. Si firmò a Camalduli pi prijari, digiunari e discurririsi cu Diu a causa da so Cresia. Passò puru da Verna e di Luretu. U Papa ci suggirìu di essiri menu rigurusu. Ju puru o Sacru Munti di Varallu ( ). Dissi a sò ultima Missa a matìna du dui Novemmiri 16 . Avìa 46 anni e vintun jorna. E patri Cappuccini ca l’assistianu dissi: “ A cannìla pi fari lustru s’havi a cunsumari “. Carru cunsumò tutta a sò vita pà Cresia. Fu fattu Biatu nò 1602 e Santu u 1 Novemmiri 1610.

Riliquii[cancia | cancia la surgenti]

Lu Corpu sanu sanu è nò Scuròlu du Duomu di Milanu. U termini “ Scuròlu” havi u significatu nò dialettu lumbardu di locu scuru e identifica a Cripta.U cori si trova a Roma, na Cresia di Ss.Ambogiu e Carru o Cursu. Autri Riliquii sunnu o Vaticanu.

Bibbliografia[cancia | cancia la surgenti]

  • Ancilu Maiu, San Carru Borromeu Vita e azioni pastorali, San Paulu Edizioni, 2004

Liami[cancia | cancia la surgenti]