Lacu di Bolsena

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.
(Rinnirizzata di Lagu di Bolsena)
Lu Lacu di Bolsena
Lu Lacu di Bolsena
Lu Lacu di Bolsena

Lu Lacu di Bolsena è un lacu di l'Italia cintrali, d'urìggini vurcànica, furmata circa 300.000 anni fa.

Havi na forma ellìttica, tìpica pâ sò urìggini, havi dui ìsuli e un ciumi emissariu. Havi n'aria tutali di 113,5 km², s'attrova a 305 m s.l.m., havi na prufunnità màssima di 151 m e na prufunnità media di 81 m.

S'attrova ntiramenti nnô tirritoriu dâ pruvincia di Viterbo e pricisamenti ntâ parti a nord, chiamata Auta Tuscia. Assai sunnu li nzidiamenti turìstici, spiciarmenti pû turismu a cuntattu câ natura, p'asempiu, nnî campeggi, agriturismi e nnî bed and breakfast.

Isuli dû lagu[cancia | cancia la surgenti]

L'isula Bisentina[cancia | cancia la surgenti]

È la cchiù granni 'n tèrmini di superfici (17 ha), ntirissanti scursioni turìstica, l'isula pò nfatti èssiri visitata usannu un sirvizziu di Capudimunti. Cumprisa ntô bigghiettu, na nica scursioni supra l'isula Bisentina cu visita guidata, p'ammirari la natura quasi ncuntaminata cumposta di vòscura fitti di cherza, li jardina â taliana, li visuali ncantèvuli e li nummurusi munumenti, comu la cresia dî Santi Giacomo e Cristoforo, câ còppula rializzata dû Vignola, lu cummentu Franciscanu; la nutèvuli Rocchina, timpiettu di Santa Caterina, custruiuta supra un colombariu etruscu, e ancora la cappedda dû Crucifissu cu affreschi dû [[Seculu XV.
Abbaccata la scursioni, la varcuzza cumpreta un firriatu panuràmicu di l'isula, n'ammustra li ridenti ciumiddi nna l'Ovest, lu maistusu munti Tabor ô Nord, li rampanti roccamatu supra l'azzolu dû lagu ntô Est, e nfini la parti virduni dû latu miridiunali versu lu paisi di Capodimonte.
Li etruschi e li rumani lassaru sulu picca trazzi dâ sò pirmanenza supra l'isula. Ntô Seculu IX fu abbitata comu rifuggiu dî ncursioni saracini. A mità 1200 addivintau pruprietà dî signuri di Bisenzio chi doppu li prubbremi cu l'isulani, la ncinniaru abbandunànnula. Ntô 1261, alettu Papa, Urbano IV ricunquistò l'isula, chi ntô 1333 fu nuvamenti distruiuta di Ludovico il Bavaro, accusatu d'erisia e scumunicatu dû Papa. Pruprietà dî Farnese dû 1400, trasìu na èbbica di granni pruspirità e fu visitata d'assai Papi. Ntô 1635 era cuvirnata dû duca di Castro Odoardo Farnese, chi trasiu 'n cunflittu câ cresia chi abbaccau câ cumpreta distruzzioni di Castro. Tutti dui isuli riturnaru â cresia e poi foru ciduti di novu. La principissa Beatrice Spada Potenziani, muggheri dû duca Fieschi Ravaschieri nni è la propiu pruprietaria.

L'isula Martana[cancia | cancia la surgenti]

Situata di frunti ô centru abbitatu di Marta, l'isula Martana avissi a fattu custodi dî rinanenti di Santa Cristina câ ntinzioni di scanzari chi vinni abbinutu dî barbari. Si dici sparti ca nn'èbbica siguenti, duranti lu duminiu dî Goti, abbiniu un morti tirrìbbili â sò riggina Amalasunta. Teodato, cucinu di Amalasunta, avìa disìu di pigghiàrisi lu putiri e usa na cunciura e la fa ammazzari pi manu dûn sicariu.
L'isula è attualmenti di proprietà privata, dunca la visita nun è libbira.

L'emissariu[cancia | cancia la surgenti]

Lu ciumi Marta[cancia | cancia la surgenti]

Dû lagu di Bolsena, 'n currispunnenza dû centru abbitatu di Marta, lu ciumi emissariu accumenza lu sò cursu versu lu Mari Tirrenu. Doppu avennu attravirsatu Marta, Tuscania e Tarquinia, ncontra lu mari nnî banni dû Lido di Tarquinia. Qui, in una zona bellissima compresa tra la foce del Fiume Marta e quella del Fiume Mignone, è stata stituita la Riserva Naturale di Popolamento Animale "Salina di Tarquinia".

Paisi supra li spondi dû lagu[cancia | cancia la surgenti]

Li paisi chi si affaccianu ô lagu cumprènninu:

  • Bolsena, sparti a dari lu nomu ô lagu, è cèlibbri pû miràculu dû Corpus Domini e pî quatri plàstici di ciuri priparati la sira dâ viggilia dâ Festa di Santa Cristina, patrona dâ cità.
  • Montefiascone, suvirchia lu lagu chî soi munumenti mpunenti, quali la Rocca e la cùpula di Santa Margherita. Antica sedi viscuvili, è nota pû vinu Est! Est!! Est!!!.
  • Marta, nota pî fistiggiamenti p'anurari la Madonna dû Munti, la cussidditta Festa dî Passati, chi veni spissu dinuminata Barabbata, è un paisi di cui li sò abbitanti càmpanu supratuttu d'agricultura, mpasturari o e la pisca.
  • Capodimonte, supra la sponda dû lagu, havi un portu dunni pàrtinu li traghetti pi l'isuli.
  • Valentano è nutatu p'avennu datu la nascita a Paolo Ruffini, doppu aviri statu p'assai tempu lu centru di l'èbbica farnesiana doppu la distruzzioni di Castro (1649) e la dissuluzzioni dû culligatu ducatu. L'anticu casteddu farnese è sedi dû Museu dâ Pristoria dâ Tuscia.
  • Gradoli è cèlibbri pi l'ogghiu e lu vinu, spiciarmenti chiddu licurusu, chiamatu Aleatico. Puru stu centru cunserva un mpunenti palazzu Farnese, chi fu cummissiunatu dû Cardinali Alessandro Farnese, divinutu poi Papa Paolo III.
  • Grotte di Castro, è locu di pruduzzioni dî patati e dî linticchî.
  • San Lorenzo Nuovo, ntiramenti ricustruiutu e carattirizzatu di n'architittura muderna dâ fini dû Seculu XVIII, canusciutu pî gnocchi di patati chi ponnu èssiri tastati 'n accasioni dâ sagra chi s'abbeni duranti austu.

Viditi puru:[cancia | cancia la surgenti]

Lijami di fora[cancia | cancia la surgenti]