Tempu (artìculu 'n calabbrisi)

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.

Cercamu perzuni de Calabbria nteressati a scrìviri artìculi, grandi o pìcculi, 'n calabbrisi pe' 'u nostru progettu nciclupèdicu Wikipedia. Nci potìti scrìviri chidu ca volìti (pe' esempiu l'artìculi supra 'i cumuni calabbrisi). Ma pe' favuri, lasciàti una traduzioni d'i paroli diffìcili e ndicàti 'a pruvenienza de 'a parrata calabbrisi usata. Nun mporta se siti riggitanu, catanzarisu, cusentinu, de Cutroni, o de Vibbu, sempri calabbrisi siti! Grazi.

abbiccidariu St'artìculu è scrittu 'n calabbrisi di Catanzaru (CZ), si stai circannu l'artìculu scrittu 'n sicilianu standard, vidi Tempu.



U tempu 'nta 'a hisica[cancia | cancia la surgenti]

A misura d'o tempu[cancia | cancia la surgenti]

  • Strumenti 'e misura
    • crunumetru
    • uruluggiu
    • uruluggiu atòmicu
    • uruluggiu 'e polsu
    • uruluggiu 'e quarzu
    • uruluggiu subacqueu
    • pèndulu
    • meridiana
    • clessidra.
  • Unità 'e misura
    • secondu
    • minutu
    • ura
    • jornu
    • simana
    • misa
    • annu
    • lustru
    • decenniu
    • seculu
    • millenniu.
  • 1 millenniu = 1.000 anni
  • 1 sèculu = 100 anni
  • 1 decenniu = 10 anni
  • 1 annu = 12 misi = 365 jorni
  • 1 misi ≈ 4 simani ≈ 30 jorni
  • 1 simana = 7 jorni
  • 1 jornu = 24 uri
  • 1 ura = 60 minuti
  • 1 minuti = 60 secundi
  • 1 secunnu = 100 centusecundi
  • 1 secunnu = 1.000 millisecundi
  • 1 millisecunnu = 1.000 nanosecundi
  • 1 nanosecundu = 1.000 femtosecunni
  • 1 femtosecundu = 1/1.000.000.000.000 de secundu.

U tempu Unix[cancia | cancia la surgenti]

In informatica 'Nta i sistemi operativi Unix e Unix-like u tempo vena rappresentatu comu offset 'n secundi rispettu a la menzannotta (UTC) d'o 1º gennaiu 1970 (ditta epuca); cioè ppe esempiu, u 9 Settembra 2001 a li uri 03:46:40 ava comu valura offset 'nu miliardu 'e secundi trascurruti rispettu all'epoca.

'Stu tipu 'e rappresentaziuna esta cumpatta e 'ndipendenta d'o husu 'rariu, quindi esta direttamenta cunfruntabbila puru tra carculaturicchi si trovanu hisicamenta distanti tra iddhi ed evita tutti i modifichi cchi s'averanu 'e hara ppe u husu 'rariu.

I svantaggi sunnu dui:

  • ppe avira 'na rappresentaziuna sutta hurma 'e data e ura locali esta necessariu effettuara 'na cunversiune offruta d'o sistema operativu ;
  • e l'annu 2038 esta dittu " bit overflow ".

Nei calcolatori e nei sistemi operativi a 32 bit il tipo time_t è comunemente un tipo di dato numerico intero a 32 bit con segno. u 19 gennaiu 2038 all' ura 03:14:08 (GMT) u numaru 'e secundi trascurruti dall'epoca sarannu , ma vistu ca u sistema esta a 32 bit, stu valura esta hora d'a valuri rappresentabili quindi i sistemi operativi poteranu riscontrara problemi e malfunzionamenti.

U tempu comu cunceziuna hilusofica[cancia | cancia la surgenti]

U tempu esta unu d'e prublemi cchju cumplessi d'a riflessiuna hilusofica d'ogni epoca, vistu ca rappresenta 'a scansiuna d'o divenira. Si si nega realtà a lu divenira, u tempu 'on ava sensu, e l'unica dimensiuna dell'Essere esta chiddha dell'eternità; si invecia ci s'occupa de studiara u divenira comu manifestaziuna dell'Essere, s'ava de cunsiderara puru u tempu comu manifestaziuna dell'Essere.

Aristotele dehiniu u tempu comu "u numeru d'o movimentu secundu u prima e u poi", rinviandu accussi a la causa d'o movimentu stessu (primu motora), cchi vena ad assolvira puru 'a hunziona de "numerara" u movimentu; quindi 'a causa prima de tutti i cosi esta puru causa d'o tempu.

Contru 'a realtà oggettiva d'o tempu prenda pusiziuna S. Agustinu d'Ippona cchi 'nta ricerca sua giungia ad affermara l'esistenza dell'eternu presente ('n quantu u passatu esista comu memoria, mentre u huturu esista comu aspettativa) e, mentre u hluira d'o tempu 'ntesu comu dimensiuna dell'animu umanu (extensio animi) appartena all'omini, l'eternità (cchi 'on esta nu tempu 'nfinitu ma esta hora d'o tempu) appartena a Diu.

A partira d'a rinascimentu prenda corpu 'na nova conceziuna scientifica d'o tempu, hondata subba 'a meccanica galileiana cchi concepiscia u tempucomu 'na successiuna d'istanti, mentre parallelamente Newton introducia'a sua cunceziuna d'o tempu e spaziu assoluti ('a prima legge d'a dinamica).

Contru 'a pusiziuna newtoniana si ponanu sia l' empiristi, cchi ribadiscianu in accordu ccu S. Agustinu u carattara psicologicu d'o tempu, sia Leibniz cchi ravvisa 'ntro u tempu 'n ordine d'esistenzi successivi.

'A contraddiziuna tra carattara soggettivu e oggettivu vena risorvuta 'e Kant cchi vida 'ntro u tempu, comu 'ntro u spaziu, 'a horma a priori dell'intuiziuna empirica (infatti l'esperienza persunala vena costruita 'ntro u spaziu e 'ntro u tempu).

Parallelamenta a la critica scientifica rolgiuta a lu tempu assolutu da parta 'e Einstain, prenda corpu 'a critica cchju hilusofica 'e Bergson cchi dehiniscia u tempu comu "eternu hluira dell'èlan vital" e comu tala 'on po essara misuratu ccu 'n approcciu hisicu-matematicu. Iddhu ha quindi 'na distinziuna tra tempu 'nteriora hattu 'e ricordi, affettu, asperienzi; e tempu esteriora hisicu-matematicu.

Propriu 'a cunceziuna 'e Bergson esta a la base d'o u romanzu d'o hlussu 'e coscienza i cui esponenti principali sunnu Dorothy Richardson, James Joyce e Virginia Woolf.

Heidegger parra 'ntra l'operi soi de "radicamentu tempurala dell'essere ominu", infatti l'omu custruiscia u pruggettu huturu soi assumendu subba iddhru u passatu, portandusi accussi 'ntra situaziona cchju autentica (presente); mentre Nietzsche s'oppona a la cunceziuna cchi parra 'e successiuna causala e hinalistica dell'eventi, sostenendu 'nvecia l'eternu rinnuvamentu d'ogni istanta presenta caricu al contempu de passatu e huturu dintra nu prucessu 'e creaziuna e distruziuna al di la d'o bena e d'o mala.

U tempu 'nta linguistica[cancia | cancia la surgenti]

U tempu, 'nto campu d'a linguistica (cchi esta 'a disciplina scientifica cchi s'occupa sulu d'elaborara i categorii e i cuncetti ccu cui descrivira l'innatu potenziala dell'omu 'e producira u linguaggiu) esta una d'e tri categorii principali cchi hormanu u sistema d'e coniugazioni verbali (assema a modu e aspettu). Accantu a chisti tri categorii, vi sunnu puru 'a diatesi, 'a persuna, u numaru e u genere. I modi verbali 'ntra lingua italiana sunnu: Indicativu, Cundiziunala, Congiuntivu, Imperativu, Gerundiu.

Religiuni[cancia | cancia la surgenti]

U tempu vinna percepitu secundu i diversi religiuni e curturi 'n modu differenta, e po essara cuncepitu secundu tri stili : tempu lineara, tempu ciclicu, e tempu a spirala.

  • Tempu lineara


  • Tempu ciclicu


  • Tempu a spirala

U tempu musicala[cancia | cancia la surgenti]

U tempu indica l'andamentu e quindi 'a velucità d'esecuziuna de 'nu branu. Tala 'ndicaziuna esta scritta subba u pentagramma e hurniscia 'a curretta esecuziuna d'a musica.

L'indicaziuna d'o tempu esta hornita 'e termini pricisi cchi hurunu ideati 'nta storia d'a musica; 'a lingua origonala de 'sti termini esta chiddha italiana e venanu utilizzati puru subba i spartiti 'e l'atri paisi.

'Nta musica u tempu po indicara puru 'a divisiuna metrica 'e 'na partitura, oppuru po indicara u movimentu (ovveru ogni parta 'n cui si divida 'na cumpusiziuna musicala; ppe esempiu, 'na sinfunia esta generalmenta divisa 'n quattru tempi).

I saggi subba l'argumentu[cancia | cancia la surgenti]

  • Paul Davies, I Misteri del Tempo, Oscar Saggi Mondadori, 1997, Milano (ISBN 8804427361)
  • Brian Greene, La Trama del Cosmo, Einaudi, 2004, Torino (ISBN 8806169629)
  • Julian Barbour, La Fine del Tempo, Einaudi, 2003, Torino (ISBN 8806157833)

Vuci currelati[cancia | cancia la surgenti]