Mariannina Coffa

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.
Mariannina Coffa.

Mariannina Coffa Caruso (Nuòtu, 30 di sittèmmiru 1841 - 6 di jinnaru 1878) fu na puitissa siciliana.

Biografia[cancia | cancia la surgenti]

Mariannina Coffa era figghia di l'avvucatu Turiddu Coffa, nu libbirali mpignatu ntâ pulitica dû Regnu di Napoli, e di Cilistina Carusu, e fu vattiata â Cattidrali lu 3 di uttùviru.[1]

Doppu aviri ricivutu na prima struzzioni a Nuotu, ntô 1851 passau ô colleggiu "Peratoner" di Sarausa, unni ggià cumpunìu li primi puisìi d’occasioni. Cunsidurata nu talentu pueticu pricoci, fu mannata ntô canonicu Currau Sbanu (1827-1905), ca ntô limitatu ambienti culturali dâ cità passava pi siri n’autorità ntô campu di la littiratura e nu virsiggiaturi facili, pi fari n manera di la nnirizzati ntê litturi, e ci suggirissi li temi dî cumpusizzioni e la curriggissi la tecninca dâ virsificazzioni.

Naturalmenti don Sbanu ci cunsigghiava litturi cattolichi e stapìa attentu ca li temi dê puisìi di Mariannina s'alluntanassiru di chiddi tipici di «autura esaggirati e ntimpiranti», accussì pi siri appoi accusatu di aviri curruttu li naturali tinnenzi dâ picciotta, purtata a n'effusioni sintimintali di matrici tardu-rumantica, e di avìrila nutrita di na miscela di autura classici disparati, senza funnìrisi nti n'unità ntô spiritu dâ picciotta.

Li successi puetici dâ picciuttedda si sprèssiru ntê mpruvvisazzioni tantu apprizzati nti l'arcadica «Accademia dî Trasformati» di Nuotu, di cui fici parti dû 1857 cô nomu di Inspirata - e fici parti di lu 1858 puru di l'«Accademia Dafnica» e di chidda dî «Zilanti» di Catania - pubblicannu ntô 1855 la cugghiuta Poesie in differenti metri, e succissivamenti li Nuovi canti ntô 1859.

A cumplitari la sò aducazzioni artistica la famigghia ci fici dari di lu 1855 lizzioni di pianuforti di Ascensu Mauceri (1830-1893), di cui finìu ca s'annammurò, nzinu a pruggittari di maritarisi cu iddu, cu nu inizziali assenzu dâ famigghia, ca appoi pirò canciau la pinsata, ubbligannula a spusari l'8 di aprili 1860, lu riccu prupritariu di terri rausano Giorgiu Morana.

Si trasfiriu a Rausa cu sò maritu e accuminzau na vita fatta di famigghia cu du' dî sò quattru picciriddi ca mureru prestu e di difficultà a scriviri a causa di l'ustilitati di parenti a n'attivitati ca arritinèvanu sbagghiata e addirittura strummentu di pirdizzioni. Si cunsulau cu la currispunnenza cu l'ex zitu, ca ci rimpruvirava di aviri subbìtu lu matrimoniu, e a cui ci discrivìa la miseria di la sò esistenza.

Ntrattinni rapporti epistulari puru cu Giuseppi Aureliu Costanzu, Giuseppi Macherioni, Mariu Rapisardi e Lionardu Vigu Calanna e, pî fibromi a l'utero di cui suffria, canuscìu lu dutturi catanisi Giuseppe Migneco, culturi dû magnitismu animali, dâ teosofia e massune comu lu sò allievu di Nuotu Luciu Bonfanti, ca la intruducìu ntâ Loggia Elorina.

Lassata la casa dô marito, si trasferìu a Nuotu. Lu dutturi Bonfanti la uspitau doppu ca sò patri e sò matri la jittaru fora di casa, scannaliati pô cumpurtamentu. Nti l'urtimi littri, la Coffa sprimìu tutta la sò esaspirazzioni contra tutti chiddi ca ci vulèvanu mpùniri la vuluntà mpidènduli la lìbbira manifestazzioni dâ sò pirsunalità, e chi c'avìa ruvinatu la vita.

Noti[cancia | cancia la surgenti]

  1. Archivio capitolare della cattedrale di Noto, B 18-1, 124.

Opere[cancia | cancia la surgenti]

  • Poesie in differenti metri di Mariannina Coffa Caruso da Noto, Siracusa, Stamperia Pulejo 1855
  • Nuovi canti di Mariannina Coffa Caruso da Noto, Noto, Stamperia Spagnoli 1859
  • Nuovi canti di Mariannina Coffa in Morana da Noto, Torino, Stamperia dell’Unione Tipografica Editrice 1863
  • Versi inediti di Mariannina Coffa Caruso in Morana da Noto, pubblicati per cura dell’affezionato ammiratore F. Santocanale, Palermo, Stabilimento Tipografico Lao 1876
  • Ultimi versi di Mariannina Coffa Caruso in Morana, Palermo, Tipografia Virzì 1878
  • Un sogno, versi inediti di Mariannina Coffa Caruso, per cura di Giuseppe Conforti, Noto, Zammit 1878
  • Lettere ad Ascenso, a cura di G. Raya, Roma, Ciranna 1957
  • Scritti inediti e rari di Mariannina Coffa, a cura di Miriam Di Stefano, Noto, Arti grafiche San Corrado 1996
  • L’episolario amoroso Coffa–Maceri, in Marinella Fiume, Sibilla arcana. Mariannina Coffa (1841–1878), Caltanissetta, Lussografica 2000

Bibliografia[cancia | cancia la surgenti]

  • Corrado Sbano, Memorie e giudizj intorno alla poetessa Mariannina Coffa in Morana di Noto, Noto, Tipografia Zammit 1879
  • Carmelo Sgroi, Cultura e movimenti d’idee in Noto nel sec. XIX, Catania, Studio editoriale moderno 1930
  • Benedetto Croce, Pagine sparse, III, Napoli, Riccardo Ricciardi Editore 1943
  • Gino Raya, Mariannina Coffa, la capinera di Noto in Id., Capuana e d’Annunzio, Catania, Giannotta 1970
  • Rosa Maria Monastra, Coffa Caruso Mariannina, in «Dizionario Biografico degli Italiani», Roma, Istituto della Enciclopedia italiana, XXX, 1984
  • Rita Verdirame, Finzione rassegnazione e rivolta. L’immagine femminile nella letteratura dell’Ottocento, Papiro, Enna 1990
  • Marinella Fiume, Sibilla arcana. Mariannina Coffa (1841–1878), Edizioni Lussografica, Caltanissetta 2000
  • Narrativa minore del secondo Ottocento in Sicilia, a cura di G. Rando, Messina, Sfameni 2004
  • Angelo Fortuna, "Mariannina Coffa, l'Incompiuta", Editrice Alveria, Noto, 2002