"Samizdat" : Diffirenzi ntrê virsioni

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.
Contenuto cancellato Contenuto aggiunto
Nuddu riassuntu dû canciamentu
Nuddu riassuntu dû canciamentu
Riga 1: Riga 1:
'''Samizdat''' (самиздат) 'n russu voli diri "pubblicatu 'n propriu", e ripprisenta un finòminu spuntàniu ca scuppiau nta l'Unioni Suviètica e ntê paìsi sutta la sò nfluenza (Cecoslovacchìa, Pulonia, ecc.) a cavaddu di l'anni '50 e '60.
'''Samizdat''' (самиздат) 'n russu voli diri "pubblicatu 'n propriu", e ripprisenta un finòminu spuntàniu ca scuppiau nta l'Unioni Suviètica e ntê paìsi sutta la sò nfluenza (Cecoslovacchìa, [[Pulonia]], ecc.) a cavaddu di l'anni '50 e '60.


Praticamenti cunzistìa ntâ diffusioni ammucciuni di scritti illigali pirchì 'n quarchi manera cuntrari ô riggimi suvièticu. Nta stu pirìudu, zocch'era nu prucessu sarvaggiu fici nu sàutu di qualità e addivintau na speci di stituzzioni alternativa. Fu lu principali "strumentu" (e ô spissu l'ùnicu) ca lu dissezsu nascenti si desi pi putiri supravvìviri e cumunicari, ô puntu ca quarchi vota veni idintificatu cu chistu.
Praticamenti cunzistìa ntâ diffusioni ammucciuni di scritti illigali pirchì 'n quarchi manera cuntrari ô riggimi suvièticu. Nta stu pirìudu, zocch'era nu prucessu sarvaggiu fici nu sàutu di qualità e addivintau na speci di stituzzioni alternativa. Fu lu principali "strumentu" (e ô spissu l'ùnicu) ca lu dissenzu nascenti si desi pi putiri supravvìviri e cumunicari, ô puntu ca quarchi vota veni idintificatu cu chistu.


Lu samizdat suvièticu fu nu finòminu ùnicu ntô sò gèniri. Arriprudùciri pi cuntu propriu (a manu o câ màchina pi scrìviri, cchiù raramenti cô ciclostili) ducumenti e libbra ca la cenzura ufficiali non avirrìa fattu circuliari mai nun era n'attività ca arriguardava sulu la littiratura: ô principiu si cci pubblicàvanu ducumenti d'ogni tipu, matiriali sigreti, prutesti e appelli, puemi, rumanzi, saggìstichi filusòfichi. Ma versu la fini di l'anni '50 l'usanza d'arriprudùciri 'n propriu li testi e d'addiffunìrili addivintau nu travagghiu cuscienti e pricisu e s'allargau cu na vilucità ncridìbbili.
Lu samizdat suvièticu fu nu finòminu ùnicu ntô sò gèniri. Arriprudùciri pi cuntu propriu (a manu o câ màchina pi scrìviri, cchiù raramenti cô ciclostili) ducumenti e libbra ca la cenzura ufficiali non avirrìa fattu circuliari mai nun era n'attività ca arriguardava sulu la littiratura: ô principiu si cci pubblicàvanu ducumenti d'ogni tipu, matiriali sigreti, prutesti e appelli, puemi, rumanzi, saggìstichi filusòfichi. Ma versu la fini di l'anni '50 l'usanza d'arriprudùciri 'n propriu li testi e d'addiffunìrili addivintau nu travagghiu cuscienti e pricisu e s'allargau cu na vilucità ncridìbbili.
Riga 7: Riga 7:
Lu sistema era sìmprici: l'auturi scrivìa lu testu facennu nu pocu di copi câ carta carvuni e doppu li spartìa a l'amici; siddu chisti lu truvàvanu ntirissanti lu diffunnìanu macari iddi, arrivannu d'accussì ntê purtusi cchiù ammucciati dû paìsi.
Lu sistema era sìmprici: l'auturi scrivìa lu testu facennu nu pocu di copi câ carta carvuni e doppu li spartìa a l'amici; siddu chisti lu truvàvanu ntirissanti lu diffunnìanu macari iddi, arrivannu d'accussì ntê purtusi cchiù ammucciati dû paìsi.


Macari siddu nun vuscava cumpletamenti nenti di guadagnamentu e li rìsichi èranu assai, ô samizdat nun ci mancaru mai autura ntirissanti e diffunnitura cu tantu spìritu di sacrificiu. Sennu ca mpiegava tècnichi sìmprici sìmprici era lu sulu menzu praticàbbili nta l'Unioni Suviètica pi scanzari lu putiri statali supra la circulazzioni dê pinzeri e dê nfurmazzioni.
Macari siddu nun vuscava cumpletamenti nenti di guadagnamentu e li rìsichi èranu assai, ô [[samizdat]] nun ci mancaru mai autura ntirissanti e diffunnitura cu tantu spìritu di sacrificiu. Sennu ca mpiegava tècnichi sìmprici sìmprici era lu sulu menzu praticàbbili nta l'Unioni Suviètica pi scanzari lu putiri statali supra la circulazzioni dê pinzeri e dê nfurmazzioni.


Li fascìculi dû samizdat passàvanu vilocimenti di manu 'n manu, e ammattìa di putiri aviri nu testu sulu pi na notti, pirchì la lista dê genti ca si prinutàvanu p'avìrilu nun finìa mai. Allura lu furtunatu passava la nuttata vigghiannu, abbuddatu ntâ littura, e quarchi vota nvitava macari a l'amici a participari.
Li fascìculi dû samizdat passàvanu vilocimenti di manu 'n manu, e ammattìa di putiri aviri nu testu sulu pi na notti, pirchì la lista dê genti ca si prinutàvanu p'avìrilu nun finìa mai. Allura lu furtunatu passava la nuttata vigghiannu, abbuddatu ntâ littura, e quarchi vota nvitava macari a l'amici a participari.


Li pueti e li scritturi dû samizdat foru ô spissu prucissati, ncarzarati, arrinchiusi ntê casi dê pazzi o ntê campi di cuncintramentu, castiati, abbiati fora dû paìsi, ammazzati, lassati senza travagghiu e pusizzioni suciali.
Li pueti e li scritturi dû [[samizdat]] foru ô spissu prucissati, ncarzarati, arrinchiusi ntê casi dê pazzi o ntê campi di cuncintramentu, castiati, abbiati fora dû paìsi, ammazzati, lassati senza travagghiu e pusizzioni suciali.





Virsioni dû 17:08, 1 fri 2007

Samizdat (самиздат) 'n russu voli diri "pubblicatu 'n propriu", e ripprisenta un finòminu spuntàniu ca scuppiau nta l'Unioni Suviètica e ntê paìsi sutta la sò nfluenza (Cecoslovacchìa, Pulonia, ecc.) a cavaddu di l'anni '50 e '60.

Praticamenti cunzistìa ntâ diffusioni ammucciuni di scritti illigali pirchì 'n quarchi manera cuntrari ô riggimi suvièticu. Nta stu pirìudu, zocch'era nu prucessu sarvaggiu fici nu sàutu di qualità e addivintau na speci di stituzzioni alternativa. Fu lu principali "strumentu" (e ô spissu l'ùnicu) ca lu dissenzu nascenti si desi pi putiri supravvìviri e cumunicari, ô puntu ca quarchi vota veni idintificatu cu chistu.

Lu samizdat suvièticu fu nu finòminu ùnicu ntô sò gèniri. Arriprudùciri pi cuntu propriu (a manu o câ màchina pi scrìviri, cchiù raramenti cô ciclostili) ducumenti e libbra ca la cenzura ufficiali non avirrìa fattu circuliari mai nun era n'attività ca arriguardava sulu la littiratura: ô principiu si cci pubblicàvanu ducumenti d'ogni tipu, matiriali sigreti, prutesti e appelli, puemi, rumanzi, saggìstichi filusòfichi. Ma versu la fini di l'anni '50 l'usanza d'arriprudùciri 'n propriu li testi e d'addiffunìrili addivintau nu travagghiu cuscienti e pricisu e s'allargau cu na vilucità ncridìbbili.

Lu sistema era sìmprici: l'auturi scrivìa lu testu facennu nu pocu di copi câ carta carvuni e doppu li spartìa a l'amici; siddu chisti lu truvàvanu ntirissanti lu diffunnìanu macari iddi, arrivannu d'accussì ntê purtusi cchiù ammucciati dû paìsi.

Macari siddu nun vuscava cumpletamenti nenti di guadagnamentu e li rìsichi èranu assai, ô samizdat nun ci mancaru mai autura ntirissanti e diffunnitura cu tantu spìritu di sacrificiu. Sennu ca mpiegava tècnichi sìmprici sìmprici era lu sulu menzu praticàbbili nta l'Unioni Suviètica pi scanzari lu putiri statali supra la circulazzioni dê pinzeri e dê nfurmazzioni.

Li fascìculi dû samizdat passàvanu vilocimenti di manu 'n manu, e ammattìa di putiri aviri nu testu sulu pi na notti, pirchì la lista dê genti ca si prinutàvanu p'avìrilu nun finìa mai. Allura lu furtunatu passava la nuttata vigghiannu, abbuddatu ntâ littura, e quarchi vota nvitava macari a l'amici a participari.

Li pueti e li scritturi dû samizdat foru ô spissu prucissati, ncarzarati, arrinchiusi ntê casi dê pazzi o ntê campi di cuncintramentu, castiati, abbiati fora dû paìsi, ammazzati, lassati senza travagghiu e pusizzioni suciali.


« "E nun aspittàvamu na vittoria, nun ci putìa èssiri la cchiù nica spiranza di vittoria. Ma tutti vulìanu aviri lu dirittu di dìricci ê figghi soi: "Ju fici tuttu chiddu ca potti." Vladimir Bukovskij, Il vento va e poi ritorna »