"Prutiìna fluoriscenti virdi" : Diffirenzi ntrê virsioni
Pàggina n ngrisi |
standardizzazzioni |
||
Riga 1: | Riga 1: | ||
[[Image:GFP structure.png|thumb|200px|Lu tiaggramma a nastru da prutiina fluoriscenti virdi (GFP, l'acronimu angrisi)]] |
[[Image:GFP structure.png|thumb|200px|Lu tiaggramma a nastru da prutiina fluoriscenti virdi (GFP, l'acronimu angrisi)]] |
||
[[Image:Aequorea victoria.jpg|thumb|200px|''Aequorea victoria'']] |
[[Image:Aequorea victoria.jpg|thumb|200px|''Aequorea victoria'']] |
||
La '''prutiina fluoriscenti virdi''' (canusciuta ccu l'acronimu angrisi '''GFP''') è na prutiìna fatta di 238 [[Amminuàcitu|amminuàciti]] (26.9 [[Unitati di misura atomica|kDa]]), ca fa vìdiri na fluoriscenza virdi quannu ci puntanu na luci blu.<br> |
|||
Macari ca ci su tanticchia di àutri urganismi ntô mari ca janu prutiìni fluoriscenti sìmili, lu GFP s'arrifirisci di sòlitu a na prutiìna ca a statu misa a sula pâ prima vota di na midusa canusciuta cu lu nomi latinu ''[[Aequorea victoria]]''.<br> |
|||
Lu GFP dâ ''A. victoria'' avi |
Lu GFP dâ ''A. victoria'' avi na picca d'iccitazzioni cchiù granni, a na lunchizza d'unni di 395 nm e una cchiu nicaredda di 475 nm.<br> |
||
Lu so piccu |
Lu so piccu d'imissiuni s'attrova a 509 nm ca s'attrova na purzioni cchiù vascia di lu spettru visìbbili.<br> |
||
Lu GFP ca veni dâ [[viuletta ri mari]] (''[[Renilla reniformis]]'') avi na singula |
Lu GFP ca veni dâ [[viuletta ri mari]] (''[[Renilla reniformis]]'') avi na singula cchiù granni iccitazzioni a 498 nm.<br> |
||
Ntâ |
Ntâ cèllula e ntâ bioluggìa muliculari, lu geni ca javi l'istruzzioni pâ custruzzioni dâ prutiìna fluoriscenti virdi è friquintimenti usatu comu chiddu ca c'ìnnica a sprissioni.<br> |
||
Ntâ li formi mudificati a statu usatu ppi custruiri [[biosinzuri]], e nu munzieddu d'armali transgènici anu statu criati ppi isprìmiri a |
Ntâ li formi mudificati a statu usatu ppi custruiri [[biosinzuri]], e nu munzieddu d'armali transgènici anu statu criati ppi isprìmiri a prutiìna fluoriscenti virdi comu prova-di-lu-cuncettu ca nu gèni po èssiri spressu traversu n'organismu datu.<br> |
||
Lu gèni GFP |
Lu gèni GFP po èssiri misu ntâ l'urganisma e mantinuta ntâ lu loru [[ginòma]] ccu l'accuppiamentu, inieziuna ccu nu vitturi virali, o trasfurmazzioni cillulari.<br> |
||
Accàmora, lu gèni GFP a statu 'ntruduciutu e spressu |
Accàmora, lu gèni GFP a statu 'ntruduciutu e spressu ntâ nu munzieddu di batteri, lièviti e àutri tipi di fungia, pisci (comu li pisci zebra), pianti, muschi, e celluli ri mammifiri incrusi chiddi ri l'èssiri umani.<br> |
||
Nta lu 2008 [[Martin Chalfie]], [[Osamu Shimomura]] e [[Roger Y. Tsien]] ci appiru lu [[Premiu Nobel nta chimica]] pâ scuperta e lu sviluppu dâ prutiìna fluoriscenti virdi.<br> |
Nta lu 2008 [[Martin Chalfie]], [[Osamu Shimomura]] e [[Roger Y. Tsien]] ci appiru lu [[Premiu Nobel nta chimica]] pâ scuperta e lu sviluppu dâ prutiìna fluoriscenti virdi.<br> |
||
== Storia == |
== Storia == |
||
=== Tipu |
=== Tipu di prutiìna fluoriscenti virdi sarbagghia (Wild-type GFP o wtGFP) === |
||
Ntâ l'anni sissanta e sittanta lu GFP, assèmi a prutiìna luminiscenti siparata [[aequorina]], anu stati azzizzati di l'''Aequorea victoria'' e li so prupritati sturiati ri [[Osamu Shimomura]].<br> |
|||
Ntâ l<nowiki>'</nowiki>''A. victoria'', a fluoriscenza di lu GFP succeri quannu intiraggisci chièi [[jòni]] ri [[cauciu|Ca<sup>2+</sup>]], pruduciennu nu ciaruri blu.<br> |
|||
Na puocu |
Na puocu di st'[[inirgìa]] luminiscenti è trasfiruta a prutiìna luminiscenti virdi, purtannu tutti li culura versu lu virdi.<br> |
||
Ntâ ogni casu, a so utilitati comu [[stigghiu]] ppî biòluggi muliculàri nun accuminzau nzinu a lu 1992 quannu Dionisìu Prasher pubbricau a clunazzioni e a siquenza nucliotìdica di lu GFP sarbagghiu ntâ a rivista ''Gene''.<bR> |
|||
Li sordi ppi stu pruggettu finièrru e allura Prasher mannau lu [[cDNA]] samples to several labs. The lab of [[Martin Chalfie]] expressed the coding sequence of wtGFP, with the first few amino acids deleted, in heterologous cells of ''[[E. coli]]'' and ''[[Caenorhabditis elegans|C. elegans]]'', publishing the results in ''Science'' in 1994.<ref name=Chalfie_1994>{{cite journal |author=Chalfie M, Tu Y, Euskirchen G, Ward W, Prasher D |title=Green fluorescent protein as a marker for gene expression |journal=Science |volume=263 |issue=5148 |pages=802–5 |year=1994 |pmid=8303295 |doi=10.1126/science.8303295}}</ref> Frederick Tsuji's lab independently reported the expression of the recombinant protein one month later.<ref name=Inouye_1994>{{cite journal |author=Inouye S, Tsuji F |title=Aequorea green fluorescent protein. Expression of the gene and fluorescence characteristics of the recombinant protein |journal=FEBS Lett |volume=341 |issue=2-3 |pages=277–80 |year=1994 |pmid=8137953 |doi=10.1016/0014-5793(94)80472-9}}</ref> Remarkably, the GFP molecule folded and was fluorescent at room temperature, without the need for exogenous cofactors specific to the jellyfish. Although this near-wtGFP was fluorescent, it had several drawbacks, including dual peaked excitation spectra, pH sensitivity, chloride sensitivity, poor fluorescence quantum yield, poor photostability and poor folding at 37°C. |
Li sordi ppi stu pruggettu finièrru e allura Prasher mannau lu [[cDNA]] samples to several labs. The lab of [[Martin Chalfie]] expressed the coding sequence of wtGFP, with the first few amino acids deleted, in heterologous cells of ''[[E. coli]]'' and ''[[Caenorhabditis elegans|C. elegans]]'', publishing the results in ''Science'' in 1994.<ref name=Chalfie_1994>{{cite journal |author=Chalfie M, Tu Y, Euskirchen G, Ward W, Prasher D |title=Green fluorescent protein as a marker for gene expression |journal=Science |volume=263 |issue=5148 |pages=802–5 |year=1994 |pmid=8303295 |doi=10.1126/science.8303295}}</ref> Frederick Tsuji's lab independently reported the expression of the recombinant protein one month later.<ref name=Inouye_1994>{{cite journal |author=Inouye S, Tsuji F |title=Aequorea green fluorescent protein. Expression of the gene and fluorescence characteristics of the recombinant protein |journal=FEBS Lett |volume=341 |issue=2-3 |pages=277–80 |year=1994 |pmid=8137953 |doi=10.1016/0014-5793(94)80472-9}}</ref> Remarkably, the GFP molecule folded and was fluorescent at room temperature, without the need for exogenous cofactors specific to the jellyfish. Although this near-wtGFP was fluorescent, it had several drawbacks, including dual peaked excitation spectra, pH sensitivity, chloride sensitivity, poor fluorescence quantum yield, poor photostability and poor folding at 37°C. |
Virsioni dû 14:50, 11 jin 2011
La prutiina fluoriscenti virdi (canusciuta ccu l'acronimu angrisi GFP) è na prutiìna fatta di 238 amminuàciti (26.9 kDa), ca fa vìdiri na fluoriscenza virdi quannu ci puntanu na luci blu.
Macari ca ci su tanticchia di àutri urganismi ntô mari ca janu prutiìni fluoriscenti sìmili, lu GFP s'arrifirisci di sòlitu a na prutiìna ca a statu misa a sula pâ prima vota di na midusa canusciuta cu lu nomi latinu Aequorea victoria.
Lu GFP dâ A. victoria avi na picca d'iccitazzioni cchiù granni, a na lunchizza d'unni di 395 nm e una cchiu nicaredda di 475 nm.
Lu so piccu d'imissiuni s'attrova a 509 nm ca s'attrova na purzioni cchiù vascia di lu spettru visìbbili.
Lu GFP ca veni dâ viuletta ri mari (Renilla reniformis) avi na singula cchiù granni iccitazzioni a 498 nm.
Ntâ cèllula e ntâ bioluggìa muliculari, lu geni ca javi l'istruzzioni pâ custruzzioni dâ prutiìna fluoriscenti virdi è friquintimenti usatu comu chiddu ca c'ìnnica a sprissioni.
Ntâ li formi mudificati a statu usatu ppi custruiri biosinzuri, e nu munzieddu d'armali transgènici anu statu criati ppi isprìmiri a prutiìna fluoriscenti virdi comu prova-di-lu-cuncettu ca nu gèni po èssiri spressu traversu n'organismu datu.
Lu gèni GFP po èssiri misu ntâ l'urganisma e mantinuta ntâ lu loru ginòma ccu l'accuppiamentu, inieziuna ccu nu vitturi virali, o trasfurmazzioni cillulari.
Accàmora, lu gèni GFP a statu 'ntruduciutu e spressu ntâ nu munzieddu di batteri, lièviti e àutri tipi di fungia, pisci (comu li pisci zebra), pianti, muschi, e celluli ri mammifiri incrusi chiddi ri l'èssiri umani.
Nta lu 2008 Martin Chalfie, Osamu Shimomura e Roger Y. Tsien ci appiru lu Premiu Nobel nta chimica pâ scuperta e lu sviluppu dâ prutiìna fluoriscenti virdi.
Storia
Tipu di prutiìna fluoriscenti virdi sarbagghia (Wild-type GFP o wtGFP)
Ntâ l'anni sissanta e sittanta lu GFP, assèmi a prutiìna luminiscenti siparata aequorina, anu stati azzizzati di l'Aequorea victoria e li so prupritati sturiati ri Osamu Shimomura.
Ntâ l'A. victoria, a fluoriscenza di lu GFP succeri quannu intiraggisci chièi jòni ri Ca2+, pruduciennu nu ciaruri blu.
Na puocu di st'inirgìa luminiscenti è trasfiruta a prutiìna luminiscenti virdi, purtannu tutti li culura versu lu virdi.
Ntâ ogni casu, a so utilitati comu stigghiu ppî biòluggi muliculàri nun accuminzau nzinu a lu 1992 quannu Dionisìu Prasher pubbricau a clunazzioni e a siquenza nucliotìdica di lu GFP sarbagghiu ntâ a rivista Gene.
Li sordi ppi stu pruggettu finièrru e allura Prasher mannau lu cDNA samples to several labs. The lab of Martin Chalfie expressed the coding sequence of wtGFP, with the first few amino acids deleted, in heterologous cells of E. coli and C. elegans, publishing the results in Science in 1994.[1] Frederick Tsuji's lab independently reported the expression of the recombinant protein one month later.[2] Remarkably, the GFP molecule folded and was fluorescent at room temperature, without the need for exogenous cofactors specific to the jellyfish. Although this near-wtGFP was fluorescent, it had several drawbacks, including dual peaked excitation spectra, pH sensitivity, chloride sensitivity, poor fluorescence quantum yield, poor photostability and poor folding at 37°C.