"Sùrfuru sicilianu" : Diffirenzi ntrê virsioni

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.
Contenuto cancellato Contenuto aggiunto
nNuddu riassuntu dû canciamentu
Annullatu lu canciamentu 305115 di U Quebechisi (discussioni)
Riga 28: Riga 28:


==Li Musei dô sùrfuru e dê mineri==
==Li Musei dô sùrfuru e dê mineri==
* a [[Nissa (CL)|Nissa]]: ''Museo Mineralogico Paleontologico e della Zolfara''
* a [[Cartanisetta]]: ''Museo Mineralogico Paleontologico e della Zolfara''
* a Stazioni i Villarosa [http://www.trenomuseovillarosa.com/ ''Treno Museo dell'Arte Mineraria e Civiltà Contadina'']
* a Stazioni i Villarosa [http://www.trenomuseovillarosa.com/ ''Treno Museo dell'Arte Mineraria e Civiltà Contadina'']



Virsioni dû 01:33, 10 mar 2009

« ...Scìnninu, nudi, ammenzu li lurduma / di li scalazzi 'n funnu allavancati; / e, comu a li pirreri s'accustuma, / vannu priannu: Gesùzzu, piatati!... / Ma ddoppu, essennu sutta lu smaceddu, /grìdanu, vastimiannu a la canina, / ca macari “ddu Cristu” l'abbannuna....  »


Lu sùrfuru di Sicilia fu una dê cchiù mpurtanti ricchizzi dô suttaterra dâ Sicilia, ma uramai non è cchiù sfruttata. La zona unni ci sunnu li cchiù granni giacimenti è chidda cumposta dê pruvinci di Cartanisetta, Enna e Girgenti: sta zona è canusciuta dê scinziati ca studìunu la Gioluggìa comu àutu-chianu gissusu-surfìfiru. La zona cunfina macari câ Pruvincia di Palermu a Lercara Friddi e câ Pruvincia di Catania uzinu a doppu Catinanova. Nta sti zoni nta l'ùrtimi ducent'anni s'avi a scavatu, travagghiatu e traspurtatu lu sùrfuru, e ppi nu certu pirìudu fu la zona cchiù pruduttiva dô sùrfuru munniali.

Surfuru a cristalli i Girgenti

Storia

Lu sùrfuru vinni scavatu 'n supirfici macari nta l'èbbichi cchiù antichi, comu ntô 200 apprima di Cristu ppi scopu curativu. Ô tempu dê Rumani sirveva ppâ guerra, ppi fari armi ncindiàrii[1]
Arrivannu ntô 1787 si scuprìu lu sistema pi criari artificiarmenti la Soda cô sùrfuru e pi chissu s'accuminciau a scavari ancora cchiossai pi vinnìrilu nta tuttu lu cuntinenti europeu. Lu sùrfuru sirveva macari pi fari l'acidu sulfòricu.
Accuminciannu dô 1820, quannu c'èranu li Burboni, si nni mannàvanu a Marsigghia, 'n Francia, cchiossai di 35.000 tunnillati. [2]

A stu puntu accuminciau la cuncurrenza di l'Autaitàlia e la pruduzzioni accuminciau a èssiri troppa: accussì calaru li prezzi e accuminciau la crisi. Nnô 1838 lu re Firdinannu II circau di fari mèttiri lu monupòliu ntê manu dâ sucità francisi Taix & Aycard, ma li ngrisi non vòsiru e ntô 1846 appi a livari l'accordu.[3]
Arrivannu lu 1840 a Palermu si furmau la sucità Anglo-Sicilian Sulphur Company Limited cu Vicenzu Floriu e li ngrisi Benjamin Ingham e Austinu Porry pâ pruduzioni e vìnnita di àcidu surfòricu e àutri dirivati dô sùrfuru e pi vinnìrili ntâ Nglaterra e macari ntâ Mèrica.

Pi furtuna dâ Sicilia, nta l'Europa arruvau na malatìa dê vigni ca stava distruggennu tutta la racina e ca si puteva cummàttiri sulu ccu na sulfarata. Pirciò si criau na granni dumanna e spuntaru comu li funci tanti fàbbrichi, raffinirìi e mulini ntô licatisi nzinu a Portu Empedocli e a Catania. Lu travagghiu ivu avanti finu â fini di l'ottucentu, quannu calaru li prezzi e ppi jiri avanti s'àppiru a fari granni mmistimenti di capitali. [4]
Lu cuvernu talianu avìa granni rispunsabbilitati nta sta crisi picchì non facìa custruiri ne strati ne ferruvìi. Sulu doppu ca si rapìu la ferruvìa nzinu a Villarosa ntô 1876 lu sùrfuru potti arrivari ntê raffinirìi catanisi e ô Portu di Catania, ca addivintau la cità nnustriali dû sittori.[5]

A fini dô sèculu XIX, c'èranu prisenti e attivi ortri 700 surfari unni travagghiàvanu chiossai di 30.000 surfarara comu veri e propri schiavi. Pi stu mutivu accuminciaru a nasciri li sinnacati e accuminciaru li sciòpiri.[6] Si criaru li Fasci siciliani ntô 1891 e ntô misi di uttùviru1893 a Grutti, paisi dâ pruvincia di Girgenti, si tinni lu cungressu miniràriu ccu 1.500 upirai surfarara ca addumannàvanu na liggi pi non fàciri travagghiari cchiù li carusi cchiù nichi di 14 anni e di calari l'uràriu di travagghiu, ca era dô livari ô suli nzinu â notti. Ma lu cuvernu di Francescu Crispi li fici caricari di l'asèrcitu ca ammazzau cchiù di centu cristiani nta n'annu.[7]

L'annu 1901 li travagghiatura èranu trentanovimila e lu sùlfuru scavatu arrivava a 540.000 tunnillati .
Quannu li Miricani spirimintaru lu novu sistema Frasch ppi tirari lu sùrfuru direttamenti di sutterra raffinatu, la Sicilia allèggiu allèggiu pirdìu tutti li mircati . La guerra dû 15-18 fici calari lu nùmmuru di travagghiatura, ma mantinni la pruduzzioni. Ntô 1927 lu fascismu naziunalizzau tutti li mineri, ma nun cunchiurìu assai pirchì la pruduzzioni non s'arripigghiau cchiù, mancu ntô dopuguerra dô '43. A partiri dô 1975 s'hannu chiudutu una appressu a l'àutra tutti li mineri di sùrfuru dâ Sicilia.

Sistemi di lavurazzioni

  • Carcareddi
  • Carcaruni
  • Furnu Gill

Li Musei dô sùrfuru e dê mineri

Noti

  1. G. Salmeri, Sicilia romana-Miniere di zolfo in Sicilia e in Grecia nell'età imperiale
  2. Giovanni Evangelista Di Blasi, Storia cronologica dei viceré luogotenenti e presidenti del Regno di Sicilia, pag. 827-829, Palermo 1867
  3. Rivista contemporanea,Vol 26,a pag 429,Torino-1861
  4. Marianna Di Bilio Morana, Cenni storici sullo zolfo. URL spiatu lu 27/03/2008.
  5. Giuseppe Giarrizzo, Catania, Laterza editore, Bari, 1986, p. 75.
  6. itinerario minerario. URL spiatu lu 27/03/2008.
  7. i fasci dei lavoratori. URL spiatu lu 04/04/2008.

Talìa puru

Lijami di fora