Sant'Uliva di Palermu

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.
Quatru di Sant’Uliva, chi Santi Elia, Vennira e Rusulia nò Museu Diucisanu di Palermu, sec.XIII

Uliva (Palermu, 448Tunisi, 10 di giugnu 463) è na santachiesia cattolica. Lu nomu diriva du latinu Oliba, documintatu sulu in avanzata età cristiana e tradizionalmenti iunciutu cu u termini aliva, varianti di olea,ca in latinu innica sia l’arbulu ca u so fruttu, a aliva.
A Santa unn’è ricordata di nuddu Martirologiu latinu ca puru riportanu i martiri da persecuzioni vandalica e mancu da Cresia Grecu-Sicula unni nun c’è memoria du su cultu. Un canusciutu studiusu da Agiografia Sicula, u binidittinu Duminicu Gaspari Lancia di Brolo scrissi: “ Tanti scritturi siciliani vonnu u martiriu di S. Uliva quannu ci fu a pirsicuzioni vandalica ma senza funnamentu, picchì nun ci su cchiù l’Atti du so martiriu e picca notizii sunnu nò anticu Lizionariu Gallu-Siculu senza nota crunulogica, accussì ponni iri bonu a pirsicuzioni di Vandalicomu a chidda di Saracini. Sia i primi ca i secunni deportavano nt’all’Africa; a li voti obbrigavanu l’arristati a conciari a religioni e ammazzavanu chiddi ca circavanu di fari seguaci. Ma a Liggenna di Sant’Uliva nunn’avi nenti di straniu pi nun s’arriciviri: avi straurdinarii sumighanzi cu u martiriu di avutri Santi “.
Sacunnu Mons. Paulu Cuddura “ U nucliu assinziali di nostri antichi Liggenni avi un sutta stratu ca nun s’havi a scurdari e picchì a duminazioni araba ( 827-1092 ) pulizziò tutti i ducumenti scritti sacri e profani, a memoria di tanti santi fu tramannata sulu cu u filu da memoria.
A notizia chiù antica d’idda a Palermu risali o 1310, quannu u so corpu s’attruvava a Tunisi nta na Muschitta nica, ca era vicinu a chidda granni ditta in arabu “ Gamie Azzaytun " ( di l’alivu e d’Uliva ), addivintata poi basilica cristiana. Nò 1402 u Re Martinu I u addumannò o Califfu Abû Azir, ma chistu s’arrifiutò, picchì ancora oj i tunisini, ca ancora aduranu, accridinu ca a religioni d’iddi avi a finiri quannu avi accumpariri u corpu da Virgini Uliva.
A memoria da santa è arricurdata nun sulu nò anticu Briviariu Gallu-Siculu du seculu XII ca si trova a Palermu, ma pur unta una antichissima tavula unni è addipinta cu S. Alia i i Santi Rusulia e Vennira, nto Museu Diucisanu di Palermu.
E’ ammuntuata du Patri Gaetani, ca scrissi u Martirulogiu Siculu e du Mongitori nto Martirulogiu Palirmitanu du 1742:
” A Tunisi u martiriu di S. Uliva, virgini e matiri, citatina palermitana e patrona principali ca nasciu di famigha nobili e picciridda nta pirsicuzioni vandalica pa fidi di Gesù Cristu fa mannata in esiliu a Tunisi, unni chiamò assai pirsuni a fidi cattolica;
poi ci desiru u cavallittu, l’ugna di ferru e u focu. Libirata di Diu di l’oghu fumanti ci tagharu a testa e ebbi a cruna du martiriu; a so anima vulau ‘ncelu l’annu 463 “.
Puru u Briviariu Gallu-Siculu parra d’idda e u Briviariu di Cifalù.
Tutti dui scrivunu ca:
” A Virgini Uliva si cridi nata a Palermu di famigha nobili vicinu a Cresia Catidrali e di quannu era nica fu istruita nta religioni cristiana.
Quannu avia 13 anni a mannaru in esiliu i Barbari nt’all’Africa picchì era cristiana e a punieru atrocementi. Quannu arrivau a Tunisi, pi ordini du Guvernaturi campò mmenzu e puvureddi ca addumannavanu a limosina e patiu a fami, u friddu, fu nura, guariu dui ciunchi e i vattiò no Nomi di Gesù Cristu. Quannu sti cristiani novi accuminciarunu a pridicari, fuoru arristati di suldati e ammazzati; i so animi vularu ‘ncelu ca cruna du martiriu.
Uliva doppu sti fatti fu purtata cu disprezzu in giru pi tutta a Citati e a purtaru nta furesta pi essiri manciata di bestie. Na puocu di cacciatura a vittiru e fuoru cunvirtuti a fidi di Cristu e vattiati puru iddi. A fidi di Uliva fu pruvata cu cavallittu e l’ugna di ferru; fu calata nta l’oghu fumanti, ma salvata di Diu ci tagghiaru a testa e acchianau ‘ncelu comu na palumma. U so corpu fu purtatu di Cristiani a Palermu e sippillutu riligiosamenti nto un postu scanusciutu “.
Stu postu i storici dissiru, comu l’Inveges , vicinu a Casa Prufessa o avutri dicinu nta Cresia a idda didicata du 1310 dintra a Cresia di san Franciscu di Paula.
U so cultu a fini du 1500 fu diffusu di Francescani ca ni circarunu u Corpu.
U Populu e u Sinatu Palirmitanu u 5 Giugnu 1606 acclamaru Sant’Uliva Patrona da Citati cu Santa Ninfa e Sant’Aita.
Fu scitta no Calinnariu Palirmitanu du Cardinali Giannittinu Doria o 1611 e cilibrata da Cresia Palermitana fino o 1980 comu Memoria obbligatoria; a partiri du 1981 fu cancellata du Calinnariu Liturgicu Rigionali, ma nta Citati di Palermu si po’ sempri cilibrari comu Memoria facultativa. Una Parrocchia da Citati di Palermu fu intitolata a idda, mentri u cultu è vivu a Pittineu (ME ) a Raffadali ( AG ) unni è Patrona Principali e nta Cresia Catidrali di Tunisi intitulata a idda.


Liami[cancia | cancia la surgenti]