Mùsica napulitana
| Canzuni Napulitana | |
Lu mandulinu, strumentu sìmbolu dâ canzuni napulitana. | |
| Urìggini | Mùsica pupulari di Napuli |
| Strumenti | Mandulinu, Chitarra, Putipù, Triccheballacche, Tammorra |
| Piriudu d'oru | 1830 – 1950 (Canzuni Clàssica) |
| Gèniri currilati | Neomelodico, Opera buffa, Tarantella |
La canzuni napulitana rapprisenta lu nzemi dî mùsiche e dî canti pupulari urigginari di Napuli. Lu piriudu ca va dâ mitati di l'Ottocentu nzinu ô dopuguerra custituisci la cusidditta Canzuni Clàssica Napulitana, ca è unu dî sìmboli dâ cultura taliana ntô munnu.
Stòria
[cancia | cancia lu còdici]L'urìggini (XIII - XVIII sèculu)
[cancia | cancia lu còdici]L'urìggini dâ canzuni napulitana si pò truvari dâ mitati dû XIII sèculu, grazzi â fundazzioni di l'Università di Napuli di parti di Federicu II di Svevia. Ntô Cinquecentu si diffusi la Villanella, na forma musicali sèmplici e pupulari ca girau tutta l'Europa. Ntô Sèicentu nascìu la Tarantella (comu la famusa Michelemmà) e ntô Settecentu l'Opera Buffa, ca nfluinzau la teatralità dî canzuni.
Lu piriudu d'oru (1830-1950)
[cancia | cancia lu còdici]
La canzuni clàssica muderna nascìu ufficialmenti ntô 1839 cu la canzuni Te voglio bene assaje. Ntô XIX sèculu, Napuli addivintau la capitali di l'editoria musicali. Grazzi ê "posteggiatori" (musicisti di strata) e ê famusi festi comu chidda di Piedigrotta, canzuni comu O sole mio, Torna a Surriento e Funiculì Funiculà addivintaru famusi ntô munnu.
Grandi interpreti comu lu tenuri Enrico Caruso purtaru sti canzuni nte l'America, unni li siciliani e li napulitani emigrati li fìciru divintari leggenda.
Lu dopuguerra e Renato Carosone
[cancia | cancia lu còdici]Dopu la secunna guerra mundiali, la mùsica canciau. Renato Carosone mischiau li melodie napulitani cu lu Jazz e lu Swing, criannu capulavori comu Tu vuò fà l'americano. Autri ranni interpreti di stu piriudu foru Sergio Bruni, Aurelio Fierro, Mario Trevi e Roberto Murolo.
L'anni '70 e la Sceneggiata
[cancia | cancia lu còdici]
Ntâ l'anni settanta, la canzuni napulitana turnau ê temi dâ via, dâ malavita e di l'amuri traditu cu la Sceneggiata. Lu rannissimi prutagunista fu Mario Merola, nzèmmula a Pino Mauro e Mario Trevi. Nta ddu stissu piriudu, nascìu lu "Neapolitan Power" cu Pino Daniele, ca mischiau lu napulitanu cu lu Blues e lu Rock.
L'anni '80 e lu Neomelòdicu
[cancia | cancia lu còdici]Cu la fini dâ sceneggiata clàssica, nascìu un novu gèniri: lu Neomelòdicu. Artisti comu Nino D'Angelo (cu lu sò famusu caschettu biondu) e Gigi D'Alessio purtaru stu stilu a un successu pupulari enormi, macari si spissu fici discussioni pi li testi.
Strumenti tìpici
[cancia | cancia lu còdici]Li strumenti ca fannu lu sonu ùnicu dâ canzuni napulitana sunnu:
- **Lu Mandulinu:** Strumentu a corda sìmbolu dâ città.
- **La Chitarra:** Pi l'accumpagnamentu mèdicu.
- **Lu Putipù:** Un tamburu a frizzioni.
- **Lu Triccheballacche:** Strumentu a pircussioni fattu di lignu.
- **La Tammorra:** Un ranni tamburu a curnici.
Ranni Prutagunisti
[cancia | cancia lu còdici]- Poeti: Salvatore Di Giacomo, Libero Bovio, E.A. Mario.
- Cantanti: Enrico Caruso, Sergio Bruni, Roberto Murolo, Mario Merola, Ninu D'Angilu, Pino Daniele.
Liami nterni
[cancia | cancia lu còdici]- Cantanti e gruppi musicali siciliani (pi lu liami stòricu tra li dui mùsiche)