Va ô cuntinutu

Mùsica napulitana

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.
Disambiguazzioni – Siddu stai circannu la storia dell'Opera napoletana, talìa Scuola musicale napoletana.
Canzuni Napulitana

Lu mandulinu, strumentu sìmbolu dâ canzuni napulitana.
UrìgginiMùsica pupulari di Napuli
StrumentiMandulinu, Chitarra, Putipù, Triccheballacche, Tammorra
Piriudu d'oru1830 – 1950 (Canzuni Clàssica)
Gèniri currilatiNeomelodico, Opera buffa, Tarantella

La canzuni napulitana rapprisenta lu nzemi dî mùsiche e dî canti pupulari urigginari di Napuli. Lu piriudu ca va dâ mitati di l'Ottocentu nzinu ô dopuguerra custituisci la cusidditta Canzuni Clàssica Napulitana, ca è unu dî sìmboli dâ cultura taliana ntô munnu.

L'urìggini (XIII - XVIII sèculu)

[cancia | cancia lu còdici]

L'urìggini dâ canzuni napulitana si pò truvari dâ mitati dû XIII sèculu, grazzi â fundazzioni di l'Università di Napuli di parti di Federicu II di Svevia. Ntô Cinquecentu si diffusi la Villanella, na forma musicali sèmplici e pupulari ca girau tutta l'Europa. Ntô Sèicentu nascìu la Tarantella (comu la famusa Michelemmà) e ntô Settecentu l'Opera Buffa, ca nfluinzau la teatralità dî canzuni.

Lu piriudu d'oru (1830-1950)

[cancia | cancia lu còdici]
Sergio Bruni, "A vuci di Napuli".

La canzuni clàssica muderna nascìu ufficialmenti ntô 1839 cu la canzuni Te voglio bene assaje. Ntô XIX sèculu, Napuli addivintau la capitali di l'editoria musicali. Grazzi ê "posteggiatori" (musicisti di strata) e ê famusi festi comu chidda di Piedigrotta, canzuni comu O sole mio, Torna a Surriento e Funiculì Funiculà addivintaru famusi ntô munnu.

Grandi interpreti comu lu tenuri Enrico Caruso purtaru sti canzuni nte l'America, unni li siciliani e li napulitani emigrati li fìciru divintari leggenda.

Lu dopuguerra e Renato Carosone

[cancia | cancia lu còdici]

Dopu la secunna guerra mundiali, la mùsica canciau. Renato Carosone mischiau li melodie napulitani cu lu Jazz e lu Swing, criannu capulavori comu Tu vuò fà l'americano. Autri ranni interpreti di stu piriudu foru Sergio Bruni, Aurelio Fierro, Mario Trevi e Roberto Murolo.

L'anni '70 e la Sceneggiata

[cancia | cancia lu còdici]
Mario Trevi cu Renzo Arbore.

Ntâ l'anni settanta, la canzuni napulitana turnau ê temi dâ via, dâ malavita e di l'amuri traditu cu la Sceneggiata. Lu rannissimi prutagunista fu Mario Merola, nzèmmula a Pino Mauro e Mario Trevi. Nta ddu stissu piriudu, nascìu lu "Neapolitan Power" cu Pino Daniele, ca mischiau lu napulitanu cu lu Blues e lu Rock.

L'anni '80 e lu Neomelòdicu

[cancia | cancia lu còdici]

Cu la fini dâ sceneggiata clàssica, nascìu un novu gèniri: lu Neomelòdicu. Artisti comu Nino D'Angelo (cu lu sò famusu caschettu biondu) e Gigi D'Alessio purtaru stu stilu a un successu pupulari enormi, macari si spissu fici discussioni pi li testi.

Strumenti tìpici

[cancia | cancia lu còdici]

Li strumenti ca fannu lu sonu ùnicu dâ canzuni napulitana sunnu:

  • **Lu Mandulinu:** Strumentu a corda sìmbolu dâ città.
  • **La Chitarra:** Pi l'accumpagnamentu mèdicu.
  • **Lu Putipù:** Un tamburu a frizzioni.
  • **Lu Triccheballacche:** Strumentu a pircussioni fattu di lignu.
  • **La Tammorra:** Un ranni tamburu a curnici.

Ranni Prutagunisti

[cancia | cancia lu còdici]

Liami nterni

[cancia | cancia lu còdici]

Lijami di fora

[cancia | cancia lu còdici]