Luciu Pìcculu

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.
(Rinnirizzata di Lucio Piccolo)

Lu baruni Luciu Pìcculu (Palermu, 27 di uttùviru di 1901 - Capu d'Urlannu, 26 di maiu di 1969) fu nu pueta talianu.

Li sò ntiressi littrari èranu veru anchi: cû cucinu Giuseppi Tomasi di Lampedusa scummigghiau ‘n antìcipu di anni supra lu restu dâ cultura taliana li granni autura europei cuntimpurànî dû calibbru di William Butler Yeats, Marcel Proust e Rainer Maria Rilke. Noltri si ntirissau d’esotirismu e di mùsica (ni resta nu sò Magnificat nun accabbatu). Arriniscìu comu pueta ntô 1956Canti barocchi e altre liriche, cui fu siquiutu ntô 1960 Gioco a nascondere e ntô 1967 Plumelia.

La sò puisìa, dicisamenti isulata ntô panurama littrariu di l’anni Cinquanta - Sissanta, nta cui si scuntràvanu l'ùrtimu neorialismu e la prima neoavanguardia, è carattirizzata d’alincazzioni e prulifirazzioni tipicamenti barocchi custituiuti di mmàggini denzi e unìrichi, di lu scuru e dû simmulismu talura veru ammuttatu di tali mmàggini, ca sunnu tuttavia urigginarmenti radicati ntâ rialtati cutiddiana attraversu n’uggittivismu surriali e quasi cripusculari.

Sutta l'aspettu furmali tutta la pruduzzioni picculiana è carattirizzata di na furtìssima cunzapivulizza rìtmica e fònica, nunchì di ricurrenti stilemi, comu la spizzatura midianti enjambement d’alincazzioni upirata ‘n modu di disurintari lu litturi, lassannu a cavaddu di dui versi nu sintagma cchiù cumplessu di l’àutri cui è accustatu. Tìpichi dâ sò furma sunnu videmma furmi lissicali rari e musicali, comu p’asempiu li pripusizzioni articulate spizzati, o tèrmini àulici e tècnici. St'ùrtimu aspettu fu di cchiù parti accumunatu â ntinzioni campaniana di custituiri na "puisìa europea musicali e culuruta".

Ê primi dui ricoti, pû cchiù unitariu sia sutta l'aspettu furmali (pâ prisenza di studiati puimeddi ca spissu supèranu li centu versi) si contrapponi Plumelia, ca sviluppa na tinnenza lìrica cchiù cunninzata (già comu è gghiè prisenti ntê primi dui silloggi) e nu simmulismu cchiù ammuttatu e scuru.

Lijami di fora[cancia | cancia la surgenti]