Geronimo di Sarausa

Girunimu (greco ῾Ιερώνυμος; Sarausa, 231 a.C. – Lintini, 214 a.C.) fu basileu di Sicilia dû 215 ô 214 a.C., pi appena 13 misi.
Biografìa
[cancia | cancia lu còdici]Figghiu di Giluni, acchianau ô tronu a quasi quinnici anni, affidatu di sò nannu a nummarusi guardiani, pi evitari ca:
«[...] nu duminiu ca avìa natu e cunsulidatu di liggi giusti, non fussi arruinatu pi nu picciottu.» (Liviu, XXIV, 4,2.)
Lu picciottu s'attruvau sùbbutu 'n facci a na situazzioni diffìcili: li rumani avìanu appena statu scunfitti dî cartagginisi a Cannae ntâ famusa battagghia, e li ditrattura dâ ripùbbrica stàvanu spinnennu pi rumpiri l'allianza (staurata di sò nannu Ieruni) chî scunfitti. Girunimu s'avìa già dimustratu insicuru duranti la vita di sò nannu, quinni fu criatu nu cunsigghiu di quinnici guardiani pi supportàrilu. Polibbiu lu discrivi comu cancianti e viulentu. A causa dî mali nfruenzi ntâ corti, criscìu ntô lussu e fici vìdiri lu sò putiri, «accilirannucci n'inclinazzioni a ogni viziu», a diffirenza di sò nannu, chi avìa sempri rifiutatu chisti attiggiamenti. Pulibbiu cunta ca Girunimu si maritàu puru cu na prustituta, ca ci dettiru lu titulu di riggina. Liviu agghiunci:
«Tutti chiddi ca avìanu vistu [so nannu] Ieruni e sò figghiu Giluni, assài simili a l'àutri cittadini pi vistiti e pi ogni àutru trattu distintivu, vidìanu Girunimu cu lu viola e la diadema, accumpagnatu di guardia dû corpu armati, [...] ntê carri tirati di cavaddi janchi, secunnu lu custumi di lu tirannu Dionisiu. Granni disprezzu pi tutti l'òmini, accumpagnàva l'apparatu e n'attiggiamentu accussì supirbi, audizioni supirbi, li palori 'nsultanti, audizioni difficili puru pî tutori, li disii straordinarii incuntrullabbili, la crudeltà inumana.» (Liviu, XXIV, 3-4.)
Tra li quinnici cunziggheri c'èranu Adranodoru e Zoippu, nuiru di Ieruni, ca sustinìanu n'allianza cu Cartaggini. Inoltri, Adranòdoru avìa statu, già di l'èbbica di Ieruni II, nu canusciutu capu dâ fazzioni antirumana, campagnannu pâ ricunquista dâ libbirtati siciliana. Maritu di Demaratas, era lu cchiù ambizziusu: usannu la scusa ca lu giòvini suvranu era ora adattu a guvirnari, cummincìu l'àutri membri a sciogghiri lu cunsigghiu, mentri 'ndicava 'ngannamenti lu sò guardianu Trasuni, ca favurìu n'allianza chî rumani. Quinni, nzemi a sò cugnato, riniscìu mi cuntrulla megghiu Girunimu. Pi assicuràrisi n'allianza cu li cartagginisi mannaru li sò ammasciaturi a Annibbali e arriciveru cu chinu anuri chiddi africani (Ippocrati e Epicidi). Li nviati rumani, tuttavia, foru trattati comu nimici.
Lu trattatu cu Cartaggini nizziarmenti prividìa di spartiri la Sicilia 'n dui: lu tirritoriu a ovest dû ciumi Imera miridiunali appartinìa a Annibali, e a livanti a Girunimu. Picca tempu doppu pirò lu tirannu dumannau macari la purzioni uccidintali, ca uttinni pâ paura dî cartagginisi di pirdiri lu sò prizziusu alliatu. Li cartagginisi addumannaru a Girunimu di criari n'èsercitu di 15.000 òmini, cumprisi la fantarìa e la cavalliria, pi cunquistari li citati ancora nun accupati dî cartagginisi, chi 'n tanti citati e longu li costi dâ Sicilia uccidintali stavanu cummattennu fortimenti contra li rumani. Girunimu allura si priparau a arricògghiri l'appoggiu e arricògghiri li truppi ntâ citati ca signava lu cunfini dû regnu di Sarausa: Leontinoi. Ma nta dda città, priduminava la fazzioni pro-rumana, ca avìa ristatu fideli a Ieruni e era cumplitamenti cuntraria sia a Girunimu ca a Adranodoro; sti nòbbili, capiati di Dinòmini, avìanu ntirpritatu la diffizzioni di Sarausa comu nu tradimentu e vidìanu Girunimu comu nu dispota ncapaci di cuvirnari. Furu senza dubbiu li rumani ca 'nstigaru la cospirazzioni contra Girunimu, garantennu la prutizzioni di sti nòbbili appena s'avìanu libbirati dû suvranu e la sò fuga dâ città. Urganizzannu n'imbuscata sigreta, fìciru finta di daricci lu benvenuto; ma quannu Girunimu passau pi una dî strati nterni dâ città cû sò esercitu, li cuspiraturi l'attaccaru e lu ammazzaru cu na pugnala. Finìu accussì lu regnu di nu suvranu assai picciottu, chi cridìa a l'idiali di l'ellinismu e â libbirtà dâ Sicilia dû duminiu rumanu. Macari li munita lu tistimunianu, ca fu canciata subbitu doppu la morti di Ieruni II; n'agghicau nzinu a nuatri na munita cu la testa dû giòvini suvranu 'n stili Grecu-Pùnicu, ca suttalinia lu puntu di svolta pulìtica di l'allianza tra li Sarausani e li Cartagginisi.