Episodio (Bardi)
Episodiu è nu quatri a òliu supra tela pittatu ntô 1966 dû pitturi italianu Mario Bardi, custudutu nta la Pinacoteca di Arti Muderna e Contemporanea dû Museo cìvicu di Castelbuono.[1]
Discrizzioni
[cancia | cancia lu còdici]L’opira rapprisenta na scena di battagghia cunfusa tra garibaldini e burbònici. Ntô primu pianu si vidi chiaramenti na figura cu giubba russa ca teni na spata, mentri attornu a iddu ci sunnu suldati caduti o ntra lu cumbattimentu. Ntô funnu s’adduma na rota di cannuni, simbulu dâ viulenza militari.
La paletta di culura è dominata di russu e aranciatu vivu, cuntrastati di bianchi e grigi chi dariunu a l’opira un sensu forti di drammaticità. La pennellata è rapida ed energica, quasi espressionista, e servi cchiù a trasmetteri la cunfusioni dâ scena ca a fari na resa naturalistica. Li figure, certi voti deformati, pigghianu un valori simbolicu cchiù ca narrativu.[2]
Analisi storica-crìtica
[cancia | cancia lu còdici]Episodiu rievoca na battagghia dû Risorgimentu nnâ Sicilia, ma nun voli essiri sulu na memoria storica. Bardi trasforma l’eventu in alleguria universali dû spiritu di lotta e ribillioni dî siciliani.
L’opira apparteni ô filuni di pittura civili chi Bardi sviluppa nti l’anni Sessanta, vicinu a Renato Guttuso pi l’attenzioni a la storia e a li lotte pupulari, ma si distingue pi la forti carica espressionista. Li figure nun sunnu ritratti individuali, ma archetipi dâ viulenza, dû sacrificiu e dâ resistenza cullettiva.[3]
Analisi crìtica
[cancia | cancia lu còdici]La tela mischia memoria storica e valori simbolici. Lu russu dî garibaldini nun è sulu nu culuri storicu, ma diventa segnu di sangu, passioni e ribillioni. La deformazioni di li corpi cciàuta lu sensu drammaticu, cunziddirannu l’osservaturi comu participi, senza distanza.
N stu sensu, Episodiu s’avvicina ô realismu suciali e ô realismu espressionista europeu, ma l’arricogghi supra un liveddu cchiù cunvurgenti e teatrali. L’assenza di nu puntu di vista distaccatu fa ca l’osservaturi si trovi immersu ntâ scena, comu si fussi parte dâ battagghia.
La lettura dû Risorgimentu chi duna Bardi nun è neutrali: la battagghia è metafura dâ Sicilia sempri segnata di cunflitti, rivoti e oppressioni. L’“episodiu” allura diventa icona di nu destinu cullettivu, chi nnî l’anni Sessanta parrava ancora a l’attualitati.
Episodiu è tra li òpiri cchiù rapprisintativi dâ pittura civili di Bardi, pi l’intensità drammatica e pi la putenza icònica, e mustra la pittura comu strumentu di memoria e cuscenza cullettiva.[2][3]
Vuci currilati
[cancia | cancia lu còdici]Nutti
[cancia | cancia lu còdici]- ↑ Museo Cìvicu di Castelbuono – Mario Bardi, Episodiu (1966)
- ↑ 2,0 2,1 M. Calvesi, Mario Bardi. Opere 1960-1980, Palermo, 1985, pp. 40-43.
- ↑ 3,0 3,1 A. Panza, Mario Bardi e la pittura civile in Italia, Jaca Book, Milano, 2001, pp. 81-83. ISBN 978-88-16-40351-2.
Bibliugrafìa
[cancia | cancia lu còdici]- M. Calvesi, Mario Bardi. Opere 1960-1980, Palermo, 1985.
- A. Panza, Mario Bardi e la pittura civile in Italia, Jaca Book, Milano, 2001. ISBN 978-88-16-40351-2.
- Museo Cìvicu di Castelbuono, Mario Bardi, Episodiu (1966), catalogu online, 2025.