Àutri Formi Spiciali

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.
(Rinnirizzata di Avutri Formi Spiciali)

Formi Ntirrugativi[cancia | cancia la surgenti]

Li formi ntirrugativi, quasi sempri, mèttinu lu suggettu a la fini di la proposizzioni.

                     Unni sta Rosa?                          
                     M'ascuti figghiu?                      

Quannu la dummanna havi na risposta o no, n sicilianu si usa spissu la formula Cchi è, ca pricedi la dumanna. Sta formula è forsi dirivata dû francisi Est-ce que.

                    Cchi è, ci jiu a scola Marìa?                 
                    Cchi è, c'è la televisioni a so' casa?         
                    Cchi è, ci sunnu li lampi nta scala?          
                    Cchi è, c'è lu telèfunu nni to' soru?          
                    Cchi è, ci sunnu li utti pi lu vinu? 

Formi ntirrugativi di chi, cui, cu:

                     Cu vinni a to' casa?                   
                     Chi fai ddocu?                            
                     Cu ti lu dissi accussì?                 
                     A chi servi chistu?                      
                     A cu la dugnu l'acqua?              

La lingua Siciliana usa dui modi di parrari cu la genti, la forma familiari: cu la famigghia e amici e la forma curtisi cu li stranî, genti anziana o genti a cui si voli purtari rispettu. Nta lu primu casu si usa la secunna pirsuna singulari di lu verbu, mentri nni lu secunnu casu si usa la terza pirsuna singulari di lu verbu.

                      Familiari
                  Pìgghiami (tu) ssu pani                  
                  Attacca (tu) sta corda.                   
                  Chiama (tu)lu cani   
                       Curtisi
                  Vossìa chiama a me frati                 
                  Ci parrassi vossìa cu iddu               
                  Vossìa mi fa 'n favuri                        

Nni la forma parrata vossìa po fari la cuntrazzioni a âssa, ma nun si usa nni la lingua scritta:

                  Âssa chiama a mê ziu
                  Âssa bbinidica                      
                  Âssa cci duna chistu a sò cucinu


Ntô discursu parratu, lu Vòssia (o Vui) pò èssiri suttantisu:

                  Chiamassi a me frati                 
                  Ci parrassi cu iddu               
                  M'û facissi un favuri

C'è cumunqui di pricisari ca nta quasi tutta la Sicilia, la furma Vossìa (o Vui), nun si usa quasi cchìu essennu sustituita cû Lei.

Alterazzioni di lu Participiu[cancia | cancia la surgenti]

La lingua Siciliana altera lu participiu passatu nni lu stissu modu chi li paroli si altiranu cu lu diminutivu, maggiurativu e piggiurativu:

                      dispiratu                         
                      dispirateddu                   
                      dispiratuni                      
                      dispiratazzu

Verbi sirvili[cancia | cancia la surgenti]

Li verbi sirvili nun ponnu stari suli. Pi putiri funziunari hannu bisognu di n'àutru verbu misu a l'infinitu; già cca fu usatu. Li verbi sirvili sunnu vuliri, putiri e duviri e si coniuganu comu tutti l'àutri verbi:

                     Iu potti stari
                     Iddi duvìssiru fari
                     Nui putemu diri
                     Vui vuliti manciari

Poi cci sunnu li verbi mpirsunali, ca sunnu chiddi ca pàrranu dû tempu chi fa e ùsanu sulu la terza pirsuna singulari:

                          Lampìa
                          Chiovi,
                          Trunìa

I verbi sunnu tranzitivi, quannu lu suggetu fa na cosa a na pirsuna, a n'armalu o a na cosa:

                Lu scritturi scrivi lu libbru
                Lu cavaddu tira lu carrettu
                Lu liuni ammazza lu cervu

Sunnu ntranzitivi, quannu l'azzioni arresta cu cui la fa:

                Lu sceccu mancia
                Lu picciriddu crisci
                La fìmmina dormi
 Verbu Ausiliari
 Verbi Rigulari
 Verbi Irrigulari