Siculu-Arbanisi

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.

Li Siculi-Arbanisi sunnu un gruppu etinicu minuritariu Arbëreshë ca campa pri la majur parti ntû tirritoriu centru-uccidintali di l'isula e arcuni a l'estiru di li cumunitati siciliani. Iddhi si scasaru in Sicilia di l'Arbanìa dû Suddu e dâ Grecia tra lu XV e lu XVIII seculu, a secuitu dâ morti di l'erui nazziunali Giorgiu Castriota Skanderbeg mentri l'Impiru bizzantinu cadìu sutta â duminazziuni turcu uttumana.

Manu manu rrifunnaru villaggi prisistenti, in autri casi ni edificaru intiramenti di novi (asempiu Chiana di li Arbanisi). In Sicilia l'aristucratici impuseru â nova cumunitati arbëreshë lu sou sistema di judizzi e di valuri e a stu puntu cummeni a fari la distinziuni tra Italu-Arbanisi cuntinintali e isulari, zoè Siculu-Arbanisi[1].

Nû corsu dî seculi sunnu arrinisciuti a mantèniri e a sviluppari la propia idintitati grecu-arbanisi, grazzi macari ô rolu cuturali sircitati di l'Istituti rriliggiusi di rritu urintali cu seggia in Sicilia. La granni parti dâ pupulazziuni arbëreshe cunzerva lu rritu grecu-bizzantinu e fannu rraisi a l'Eparchìa di Chiana. Nû corsu dî seculi, a causa dî prissiuni dâ Cresia catolica lucali, na parti dâ cumunitati passau ô rritu latinu. Tuttavia, sisti na fuoitti vitalitati cuturali di l'arbëreshë di Sicilia e na ferma ditirminazziuni a diffènniri lu patrimoniu ca li soi Patri annu saputu diffènniri e trasmèttiri longu sti cincu seculi di pirmanenza in Sicilia[2].

Storia[cancia | cancia la surgenti]

Doppu lu 1468, annu di morti di Scanderbeg e accuminzagghia dâ disfatta arbanisi, s'appi na granni migraziuni ca purtau numirusi arbëreshë a stabbilirisi sìa nû Regnu di Napuli ca nû Regnu di Sicilia. La immasiuni dâ pinisula barcanica di parti dî turchi uttumani intô XV seculu custrincìu numirusi arbanisi a circare rifuggiu nî vicini costi dâ Sicilia e dû Sudditalia.

Doppu li emigrazziuni dû 1448, dû 1461, dû 1468, dû 1478, dû 1482, dû 1491 e dû 1534, l'utima unnata migratoria s'appi tra lu 1500 e lu 1534. Impiegati comu mircinari dâ Ripubbrica di Vinezzia, l'Arbëreshë appiru a fuiri li culunìi dû Pilupunnisu cu l'ajutu dî truppi di Carru V, ancora a causa dâ prisenza turca. Carru V cummannau sti surdati nnâ Talia miridiunali, pi rinfurzarini li difesi propiu contru la minaccia di l'Uttumani. Stanziatisi in villaggi isulati (pi mantèniri nun canciata la propia cutura finu ô XX seculu), l'Arbëreshë addivintaru tradizziunarmenti surdati dû Regnu di Napuli, dû Regnu di Sicilia e dâ Ripubbrica di Vinezzia, dî guerri di riliggiuni finu a l'immasiuni napulionica.

Arrivaru in majur parti di l'Arbanìa miridiunali (Epiru) e dâ Grecia (Morea), e eranu di fidi urtudossa, posti sutta â jurisdizziuni dû patriarcatu acumenicu di Custantinobbuli. Pi cuocchi tempu doppu l'arrivu d'iddhi, l'arbanisi foru affidati ô mitrupolita di Girgenti, numinatu di l'arcivescuvu di Ocrida, cu lu cunzenzu dû Papa. Doppu lu cunciliu di Trentu li cumunitati arbanisi vinniru posti sutta â jurisdizziuni dî viscuvi latini dû locu, ditirminannu, accussì, un prugrissivu impuvirimentu dâ tradizziuni bizzantina. Fu inta st'anni ca assai paisi grecu-arbanisi si vistiru custretti a abbannunari lu rritu grecu.

L'unnata migratoria dâ Sicilia abbersu l'America nni l'anni tra lu 1900 e lu 1910 avi causatu cuasi un diminzamentu dâ pupulazziuni dî paisi arbëreshë e mintìu la pupulazziuni a rrischiu di scumparsa cuturali, nunustanti la ricenti rivalutazziuni.

Lingua[cancia | cancia la surgenti]

Arbërisht di Sicilia ()
Creato da: {{{creatore}}} nel {{{anno}}}
Contesto: {{{contesto}}}
Parratu intra: Sicilia
Regioni:Parratu intra: {{{regione}}}
Periodo: {{{periodo}}}
Persone: 30.000
Classifica: non nelle prime 100
Scrittura: {{{scrittura}}}
Tipologia: SVO
Filogenesi:

Lingui innuaurupei
 Albanese
  Toskë
   Arbëreshë
    
     
      
       
        
         
          
           
            
             
              

Statuto ufficiale
Nazioni: lingua cumunali
Regolato da: Chiana (PA)
Codici di classificazione
ISO 639-1 sq
ISO 639-2 (B)alb, (T)sqi
ISO 639-3 AAE  (EN)
SIL {{{sil}}}  (EN)
SIL {{{sil2}}}
Estratto in lingua
Dichiarazione universale dei diritti dell'uomo - Art.1
Il Padre Nostro
Traslitterazione
{{{traslitterazione}}}
Lingua - Elenco delle lingue - Linguistica
Il logo di Wikipedia Visita la Wikipedia [[::|in Siculu-Arbanisi]]!
Il logo di Wikipedia Visita la Wikipedia [[:{{{codice2}}}:|in {{{nome2}}}]]!
Il logo di Wikipedia Visita la Wikipedia [[:{{{codice3}}}:|in {{{nome3}}}]]!
{{{mappa}}}
Questa pagina potrebbe contenere caratteri Unicode.

La lingua arbëreshë è di uriggini tosca, zoè pruvinenti di l'Arbanìa dû Suddu. A causa dâ granni infruenza dû latinu, dû talianu e d'arcuni alimenti dû grecu chî cuali è trasuta in cuntattu, s'avi canciatu assai di l'arbanisi standard e è cunzidirata comu lingua distinta.

Lu grecu-arbanisi di Sicilia è una dî cincu varianti dâ lingua arbëreshë ntâ Talia, nutivulimenti infruinzata nû lessicu dû sicilianu. Inutra nun c'è un arbëreshë littirariu cumuni a cui ricòrriri, a asempiu, pi casu ca s'incontranu dui italu-arbanisi unu dâ Sicilia e unu dû Mulisi. Inta stu casu ognidunu usassi la propia parrata[3].

A partiri dî primi dicenni dû sicunnu doppuguerra, cu la stissa accilirazziuni dâ talianizzazziuni dâ Sicilia, la lingua dî cumunitati siculu-arbanisi avi stata siriamenti minacciata d'un custanti prucessu d'assimilazziuni e d'un prugrissivu passaiu â digrossia talianu-arbëreshë cu l'arbëreshë in pusizziuni sempri chiù suburdinata. Inutra, li forti prissiuni umulugatrici in cursu, asircitati dâ grubalizzazziuni attraversu li novi sistemi ticnuloggici di cummunicazziuni, annu divintatu ancora chiù aggrissivi cu rrisichi utiriuri pi la supravivenza di piculiaritati cuturali e linguistichi dâ cumunitati arbëreshë di Sicilia.

Di cà la nicissitati e l’imprinscinnibbilitati di na battagghia cuturali sempri chiù impignativa e custante. Na battagghia inizziata nû 1950 cu la prisintazziuni dû primu pruggettu di liggi pi l’inzignamentu dâ lingua arbanisi nnâ scola alimintari nnû cumuni di uriggini arbanisi dâ Sicilia.

Sulu di rricenti attinnìu lu rricanuscimentu juridicu a liveddhu aurupeu, nazziunali e rriggiunali comu minuranza linguistica. La minuranza arbëreshë avi statu ricanusciutu dû Statu talianu in basi â liggi-quatru n.482 dû 15.12.1999.

L'amministrazziuni cumunali di Chiana utilizza nnî ducumenti ufficiali l'arbëreshë. Eni chinamenti rricanusciuta comu lingua di minuranza ni l'ammitu di l'amministrazziuni lucali e dî scoli di l'ubbrigu.

La lingua arbëreshë è usata a Chiana macari in rradiu privati (asempiu: Radio Hora) e in arcuni rrivisti (asempiu: Mondo Albanese o Biblos).

Paisi[cancia | cancia la surgenti]

Li paisi arbëreshë annu triprici numincratura: inta l'arbanisi e intô talianu. Tuttavia sulu arcuni paisi dâ pruvincia di Palermu annu cunzirvatu l'usi e li custumi grecu-arbanisi, utra chi la lingua e lu rritu bizzantinu; mentri autri sunnu dû tuttu scumparuti.

Pruvincia di Palermu[cancia | cancia la surgenti]

Nomu talianu Nomu sicilianu Nomu arbëreshë Pirsuni Nutanni

Contessa Entellina
Cuntissa Kundisa 2.081 - Manteni cutura, rritu bizzantinu e lingua

Piana degli Albanesi
Chiana Hora e Arbëreshëvet 6.227 - Cumunitati arbëreshë chiù pupulusa
- unica a aviri mantinutu intatta lingua, rritu bizzantinu e tutta la cutura grecu-arbanisi

Santa Cristina Gela
Santa Cristina Shëndastina 926 - Manteni la lingua, la cutura, l'abbiti e arcuni rriti bizzantini

Riliggiuni[cancia | cancia la surgenti]

Finu di l'accuminzagghia li siculu-arbëreshë desiru prova di fidilitati â Seggia apustolica, ca parò abbi pubbremi cu autri cumunitati di rritu bizzantinu. Sti rrapporti tesi cu li cumunitati di rritu bizzantinu desiru accasiuni a papa Crimenti VIII di appruvari n'istruzziuni ca limitava furtimenti l'attivitati rriliggiusa di l'italu-arbanisi (31 di maju 1595). Li pruvidimenti foru cunfirmati di papa Binidittu XIV cu la bolla Etsi pastoralis26 di maju 1742.

Intantu nnû 1734 era statu istituutu a Palermu il siminariu grecu-arbanisi, chi desi l'uppurtunitati di furmari un creru nnû surcu dâ tradizziuni urintali, ma nnû tempu stissu fidili â girarchìa siciliana. St'opra di cunciliazziuni fu furtimenti vuluta dû patri Giorgiu Guzzetta.

Lu 26 uttuviru 1937 la bolla Apostolica Sedes di papa Piu XI signau l'arizziuni di l'aparchìa di Chiana di li Arbanisi, cu jurisdizziuni supra ê fidili di rritu bizzantinu dâ Sicilia. Lu 25 uttuviru 1941 l'aparchìa assummìu lu nomu attuali. L'aparchìa di Chiana di l'Arbanisi è na seggia dâ Cresia di ritu grecu-bizzantinu immidiatamenti suggetta â Santa Seggia e appartinenti â rriggiuni accrisiastica Sicilia. L'aparchìa avi statu affidatu a l'amministrazziuni apustolica di l'arcivescuvi di Palermu finu ô 1967, annu in cui fu alettu lu primu eparca.

Cumprenni li cumuni di Chiana di li Arbanisi, Cuntissa, Menzujusu, Palazzu Adrianu e Santa Cristina.

2004 cuntava 28.500 vattiati su 30.000 cristian. È attuarmenti rritta di l'eparca Vescuvu: S.E. Rev. Mons Sotìr Ferrara.

Signali bilingui intô talianu e in albanisi

Cristiani famusu di li Arbëreshë[cancia | cancia la surgenti]

Bibbriugrafìa[cancia | cancia la surgenti]

Vuci currilati[cancia | cancia la surgenti]

Nutanni[cancia | cancia la surgenti]

  1. Revue des études sud-est européennes, Volume 16, Academia Republicii Socialiste România, Academia Republicii Populare Romîne
  2. ALBANIA NEWS:Piana degli Albanesi, dal 1488 una comunità albanese nel cuore della Sicilia
  3. Perta, Carmela, Language decline and death in three Arbëresh communities in Italy. A sociolinguistc study. Phd Thesis, University of Edinburgh, 2004

Lijami sterni[cancia | cancia la surgenti]