Sett'e menzu

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.

Lu sett'e menzu è un jocu di carti, pupulari e tantu sèmplici. Si joca 'n quanti si voli e, prima d'accuminciari, si dicidi cu è c'havi a tèniri lu mazzu. Lu jucaturi ca cumanna lu jocu duna poi na carta cuperta a ogni àutru jucaturi e a iddu stissu; di ddocu ncumencia lu jocu veru e propiu: ogni jucaturi, quannu tocca a iddu, dicidi quantu puntari e si voli àutri carti, ca vennu dati scuperti, iddu pò dicìdiri di chiamari quanti carti voli. L'ubbittivu è chiddu d'arrivari, summannu lu valuri di tutti li carti, lu cchiù vicinu pussìbbuli a sett'e menzu senza passàrilu. Li carti vàlinu ognuna secunnu lu sò nùmmaru, tranni li figuri ca vàlinu menzu puntu; lu re di dinari è na carta spiciali ca pò valiri quantu si voli o un nùmmaru nteru quarsiasi, oppuru menzu puntu; pi chissa sò carattirìstica veni chiamatu la matta. S'iddu un jucaturi scavarca lu sett'e menzu, si dici ca va â missa e duna li sordi c'avìa puntatu ô vancu; quannu mmeci dicidi di firmàrisi senza aviri passatu sett'e menzu, teni ammucciatu quant'havi, tranni nnû casu c'havi sett'e menzu pricisu e allura dici a tutti quant'havi. Â fini dû giru anchi lu bancu fa lu stissu prucidimentu e, s'iddu va â missa puru iddu, paga a tutti chiddi ca su' ancora intra lu jocu, si no tutti scòprinu li carti e lu vancu paga a chiddi c'hannu cchiossai e pigghia li sordi di chiddi c'hannu chiù picca. Nnû casu 'n cui un jucaturi ca nun è lu vancu fa sett'e menzu cu dù carti, si voli, si pò pigghiari lu vancu; intra tutti li casi quannu nesci la matta pû giru succissivu s'arrimìnanu arrè tutti li carti.