Santa Sufìa di Sciurtinu

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.
Statua di lignu di Santa Sufia Patruna di Sciurtinu (SR).

Sufìa (  ? ,192 o 203 - Pantalica, SR 221 ?) è na santa vinirata da Cresia Cattolica e Ortudossa.

Aggiografia[cancia | cancia la surgenti]

Lu nomu diriva dû Grecu e significa Sapienza. Santa Sufìa è a Sapienza di Diu e u pinsèru curri a Basilica di Santa Sufìa a Custantinopuli ( oj Istanbul). Chistu però nun voli diri affirmari cu facilità ca sta Santa nun sia esistita mai. Chiddu ca è Liggenna, esempiu, modu di diri, nun sempri s’havi a ghittari sanu sanu, ma s’havi a sapiri cèrniri u furmentu bonu da pagghia, ca sunnu tutti i cosi junciuti nà seculi a chiddu ca è veramenti u funnu da viritati storica. Sufìa è u simbulu du ljami prufunnu ca c’è tra la Sicilia Sud-Urientali e Bisanziu. E’ puru di cunsidirari ca li Cristiani di primi seculi amavanu pigghiari no Battisimu un nomi ca avissi un significatu misticu: Lucina, Redentu, Renatu e puru Fidi, Spiranza e Caritati. Avemu esempiu di autre Santi Sofia vinirate da Cresia Cattolica e Ortudossa, basta lèggiri i Sinassari e i Martirulogi: o 30 Aprili chidda di Fermu ( AP ); o 18 settemmiri di Milanu, o 15 Uttuviri di Càllari. Senza timuri di sbagghiari l’unicu ca parra da Vita di Sufìa è u Patri gisuita Ottaviu Caetani di Sarausa na sò Vita di Santi Siciliani stampata a Palermu nò 1657. Iddu scrivi di Atti manoscritti in grecu da Cresia di Sciurtinu (SR) unni truvò difficultà d’interpretazioni storica e di crunulugia. Poni lu Martiriu di Sufìa nò 314 o 23 Settemmiri. Secunnu stu cuntu Sufìa nasciu a Custantinopuli nò 192 o 203. A dudici anni fu vattiata d’un certu Timoteu. Lu patri, quannu seppi ca a figha era cristiana, a chiuju dintra na turri cu una nutrici, ma i guardii graperu i porti du carciri pi falla fujri. ‘Mbarcatasi supra na navi approda a Saraùsa junci a Pantalica, unni duna a vista a un’orbu e cumincia a fari a rimita dintra na grutta. U Prifettu da Citati, tali Marziali, a fa circari e purtari ‘n tribbunali. Saputu ca era di Bisanziu e da famigha du ‘Mpiraturi a manna a Custantinopuli unni sò patri Custanzu, doppu avirici urdinatu di rinnigari a fidi, a fa dicapitari. Du coddu nesci latti inveci di sangu. Custanzu dumanna perdunu e si fa cristianu pi ‘ntircissioni da figha. Secunnu a sturiugrafia e agiugrafia muderna i cosi sunnu chiù semplici. Sufìa era na picciotta di Erbessu -Pantalica e fu ditta bisantina ( e nò bizantina, vali a diri di Bisanziu ) picchi abitava na cuntrada di Bisanti. E macari a so famigha vinja di Bisanziu. Annunziò a Parola di Diu ‘mmenzu a l’abitanti di Xuthia, i Xhuttini, pasturi e cuntadini. A sò Passioni, secunnu u Patri Caetani fussi di ‘nquatrari nò periudu di Custanti Flaviu Giuliu o Custanzu can un era so patri, ma u ‘Mpiraturi rumanu fighu di Custantinu e numinatu Cesari no 333 d. C, cuminciò a regnari no 337, mortu nò 350. E nun è di l’ annu presuntu da morti di Sufìa, ca è u 221 circa ( III seculu d.C.), sutta u ‘Mperu di Severu, ma du 320 e quindi du IV seculu ( cu cent’anni di diffirenza ).L’Auturi sacru cunfunni puru u seculu quannu fu martirizzata Sufìa di Milanu sutta u ‘Mperaturi Adrianu ( 76-138 ): un seculu prima. U Santu Timotiu: pur essennu un nomi diffusu, nun po’ certu essiri chiddu du discipulu di San Paulu ( Si ‘ncontranu duranti u 2° viaggiu nò 50 d.C. e viaggianu ‘nsemmula finu o 60 d.C. Timotiu si ferma a Efesu unni arresta finu a morti nall’annu 97 d. C. E’ fora di ogni dubbiu ca Sufìa e Timotiu nun ponnu essiri cuntimpuranii, né ca Santu Timotiu fussi statu mai a Bisanziu. N’autru Timotiu è chiddu di Gaza, ma è du 300 d.C. U fattu da chiusura dintra a turri è un Typu agiugraficu ca s’incontra na tanti viti di Santi ( Santa Barbara, Santa Cristina, Santa Ninfa, etc ). Erbessu si pò idintificari cu dui Citati: una vicinu Siculiana Marina ( e nò u paisi di Grutti )e l’autra a Pantalica (Buntarigah = grutti). E’una tistimunianza storica cu cinqumila grutti nichi. A nuatri ‘ntiressa chidda tra Sciurtinu e Ferla, furtizza naturali cu un nutevuli sviluppu né seculi XII –VIII a.C. I scavi di Pantalica hannu dimustratu ca nò II-III secolu d. C. esisteva a Erbessu na fiurenti e putenti Culonia grecu-bizantina. Nà parti chiù àvuta di Pantalica ci su i resti di l’Anaktoron ( Palazzu du prìncipi ) na parti summitali da cullina. Pò essiri stata a sedi di Marziali, Prifettu rumanu, ca fici arristari Sufìa e a fici martirizzari. Nun havi nuddu sensu falla turnari a Custantinopuli pi essiri ammazzata du patri. Pi quantu riguarda u latti ca niscìu o postu du sangu du coddu di Sufìa, ci sunnu tanti pricidenti nò Martiriu di San Paulu, San Pantaliuni, Sant’Antiucu, Santa Vittoria di Corduva, Santa Catarina d’Alissandria. Esisti ancora, vicinu a Cresia, na surgiva cu un puzzu, ca si dici fatta sgurgari da Santa pi dissitari i surdati ca l’accumpagnavanu o Martiriu. Pi fari un suntu: No III seculu a Pantalica, na virgini di nomu Sufìa, nativa di ddà, pridicava u Vangelu all’abitanti: u Prifettu Marziali, sapennu ca era Cristiana, a fici arristari e nun putennula fari abjurari, ci fici tagghiari a testa. A sò memoria si tramannò né seculi e s’arricchiu di tanti cosi fantastichi, ma u fattu sicuru è ca pi menzu di sta Santa Virgini u populu di Xuthia, poi Sciurtinu, arriciviu u primu annunciu du Cristianisimu. A festa s’havissi a cilibrari u 23 Settemmiri, ma è anticipata o 10 du stissu misi.

Lu Cultu[cancia | cancia la surgenti]

A grutta, ca si trova dintra a Cresia di Santa Sufìa arrassu, vali a diri luntana da Citati, è u primu locu di cultu da Santa. Forsi fu a prigiuni o u locu du Martiriu; sulitamenti i Cristiani custruivanu na Cresia nò postu unni i Santi Martiri vinevanu ammazzati, picchì ddà’ era stata tistimuniata a Fidi. O latu ci sunnu tanti stanziceddi pi pilligrini. N’autra grutta-Cresia è tra Càssaru e Ferla e autri du Cresii su a Sciurtinu e a Ferla. L’antica Cresia di San Paulu a Palazzolu Acreidi fu fatta supra chidda antica di Santa Sufìa. U Papa Paulu III cu na Bulla du 10 Marzu 1538 dichiarò a Santa Patruna e Prutettrici di Sciurtinu. E’ puru vinirata a Ferla (SR) e a Zaffarìa (ME).

Li Riliquii[cancia | cancia la surgenti]

Na Riliquia nica da Santa, a furma di vrazzu, è purtata ‘n Prucissioni e n’autra è sarvata dintra un mezzu bustu-riliquiariu e pedi du ferculu prucissiunali.

Bibbliografia[cancia | cancia la surgenti]

Ottaviu Caetani, Vite di Santi Siciliani Palermu pressu i Cirilli, 1657