Salentu (tirritoriu)

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.
Cercamu persune de lu Salentu ntirissate a scrìvire artìcule, crande o pìccule, 'n salentinu per lu nosthru pruscettu nciclupèdicu Wikipedia. Putete scrìvire quiddhru ca vulete (per esempiu l'artìcule subbra le cumune salentine). Ma per favure, lasciate una thraduzione de le parole diffìcile e ndicàte la pruvenienza de la parlata salentina usata. Nun mporta se sete leccisu, brindisinu, o tarandinu, sempre salentinu sete! Crazie.
Unni s'attrova lu Salentu
« Li Greci chiamaru la Calabbria Messapia di lu nomu di lu sò cumannanti, e prima ancora Peucezzia, di Peucezziu, frati d’Enotru, ca campava ntô tirritoriu dû Salentu. »


Lu Salentu (giogràficu), ginirarmenti canusciutu puru comu pinìsula salintina, è la parti miridiunali dâ Pugghia, situata tra lu mari Joniu e lu mari Adriàticu e dilimitatu di l'accussidditta sogghia messàpica, na diprissioni ca curri longu la lìnia Tàrantu-Ostuni e ca lu sipara di li Murgi.

Elencu di li cumuna salentini[cancia | cancia la surgenti]

A lu liveddu giogràficu, lu Salentu cumprenni di li cumuna di:

Acquarica, Alessanu, Aleziu, Caddhriste, Andranu, Aradeu, Arnisanu, Bagnulu, Vithrugna, Calimera, Campie, Cannule, Craparica, Carmianu, Carpignanu, Casaranu, Castrì, Cascignanu, Castrignanu ti lu Capu, Casciu, Caddhrinu, Culupazzu, Cupirtinu, Corianu, Cursanu, Curse, Cutrufianu, Disu, Gaglianu te lu Capu, Galatina, Galàtune, Caddhrìpuli, Sciuvaneddhru, Giurdignanu, Uagnanu, Lecce, Lècule, Liranu, Lizzanieddhru, Maje, Martanu, Martignanu, Matinu, Melendugnu, Melissanu, Melpignanu, Miscianu, Minervinu, Muntruni, Muntisanu, Murcianu, Muru, Nardò, Nianu, Nucija, Noule, Ortelle, Utrantu, Parmarici, Parabita, Patù, Portu Cesareu, Pusciardu, Presicce, Racale, Rufanu, Salice, Salve, San Cassianu, San Cesariu, Santu Dunatu, San Pietru, Sanarica, Sannicola, Cisarea, Scurranu, Sichilì, Sujanu, Sulitu, Specchia, Spunganu, Schinzanu, Sternatìa, Supersanu, Suranu, Surbu, Taurisanu, Tajanu, Tiscianu, Thripuzze, Thricase, Tuje, Uscentu, Uscianu, Eje, Ernule, Zuddhrinu.

Brìndisi, Carvigni, Cilinu, Cegghji, Erchie, Francaidda, Latianu, Misciagni, Oria, Stuni, San Donaci, Sammichel, San Pancraziu, Santu Pietru, Santu Vitu, Turchiarulu, Torri, Li Castieddi.

Avetrana, Carosinu, Faggianu, Fragnanu, Gruttagghie, Lupranu, Lizzanu, Manduria, Maruggiu, Muntiasi, Montemesula, Muntiparanu, Puzanu, Roccaforzata, Santu Giorgiu, San Marzanu, Sava, Tàrantu, Turricedda.

Lingui e dialetti nta lu Salentu[cancia | cancia la surgenti]

Di lu puntu di vista linguìsticu, lu Salentu nun cumprenni la cità di Tàrantu (unni si parra lu Tarantinu), né lu restu dâ sò pruvincia a ovest di lu capulocu (unni si parra ginirarmenti lu dialettu pugghisi), né lu restu dâ pruvincia di Brìndisi a nord d’Ostuni (unni l'accentu veni nfluinzatu dû dialettu barisi). Susu di sti cunfini, la lingua pò èssiri difinita ginirarmenti pugghisa, appartinenti a la tipuluggìa miridiunali. Jusu di sti cunfini nveci, si parra lu dialettu salentinu, appartinenti a la tipuluggìa miridiunali stremu e cchiù sìmili a la lingua siciliana, 'n particulari a lu dialettu di la Sicilia urientali.

Grecìa Salentina[cancia | cancia la surgenti]

La Grecìa Salentina, nta lu Salentu cintrali, è n'ìsula linguìstica nunchì un tirritoriu cu n'idintità culturali a idda stissa. Arcuni di li sò 50.000 abbitanti pàrranu lu dialettu neo-grecu notu comu gricànicu o griko. Stu tirritoriu cumprenni ùnnici comuna, novi di li quali di lingua ellenòfuna: a Calimera, Castrignano de' Greci, Corigliano d'Otranto, Martano, Martignano, Melpignano, Soleto, Sternatia e Zollino si agghùncinu Carpignano Salentino e Cutrofiano, di ricenti ngressu e nun ellenòfuni. Macari li cumuna di Lizzano, Torricella, Manduria, Sava e Avetrana, tutti nta la Pruvincia di Tàrantu hannu addumannatu pi fàrinni parti.

Cultura salentina[cancia | cancia la surgenti]

Lu Salentu, li cunfini geografici e culturali

La pinìsula salentina si carattirizza pi tratti cumuni, sia di lu puntu di vista linguìsticu ca di chiddu architittònicu, sia nta l’usi c anta li custumanzi. Lu paisaggiu architittònicu è di tipu grecu, cu na priduminanza assuluta di li casi bianchi pittati cu la caucina, senza tettu, suprattuttu 'n campagna e nta la costa; ma li centri stòrici sunnu carattirizzati di na redità spagnola, lu Baroccu, chi nnô Salentu pigghia carattirìstichi propi, facennu usu di la lucali petra liccisa (lu leccisu, 'n dialettu salentinu). L'architittura pugghisa, nveci, è rapprisintata suprattuttu di lu Romànicu.

Ntô tirritoriu esìstinu di li nclavi grecòfuni nichi (prubbabbirmenti origginati di micrazzioni mediuevali), pupulati d’un gruppu ètnicu di lingua grica ca campa ntâ riggiuni stòrica dâ Grecìa salentina e, comu nta àutri àrii di lu stremu sud, arcuni enclavi Arbëreshë sorti cu la diàspura arbanisa a pàrtiri di lu XV sèculu guidata di Giorgiu Castriota Skanderbeg.

La chiesa di Santa Cruci, Lecci

La pinìsula salentina è culturalmenti n'ìsula. Nfatti sta riggiuni nun è pi nenti assimilàbbili a la Pugghia, nè sutta lu puntu di vista linguìsticu, nè sutta chiddu architittònicu, nè di l'usi e custumanzi. Nta na granni parti di lu Salentu, la lingua prisenta la vucalità tìpica di la lingua siciliana. E' quinni cumpletamenti strània a li lingui pugghisi.

Tradizzioni musicali[cancia | cancia la surgenti]

Di particulari ntiressi antropològgicu è l'oramai estintu finòminu dû tarantismu, na forma istèrica di straurdinariu mpattu scènicu, e lu nveci rimuntanti cultu pi la pìzzica, la mùsica tradizziunali e battenti ca tannu accumpagnava li riti di guariggiuni di li tarantati, zoè di li fìmini ca si cridìa avìssiru statu muzzicati di la tàranta. 'N rialità, si trattava di n’origginali modu di manifistàrisi di l'isterìa. L'antropòlugu Ernesto De Martino cunnucìu di li stòrici studi supra lu finòminu, poi cunfluiti ntô clàssicu testu Viaggiu nta la terra di lu rimursu.

Littiratura cuntimpurània[cancia | cancia la surgenti]

Giografìa[cancia | cancia la surgenti]

La pinìsula salentina ci havi na cunfigurazzioni chianiggianti nta cui si distìnchinu li primi rilevi dî Murgi tarantini a nord-ovest, lu Tavuleri di Lecci a lu centru, l’unnulazzioni di li Serre a sud. Storicamenti òccupa lu tirritoriu di l'antica Terra d'Otrantu.

Li vertici idiali dâ pinìsula salentina sunnu:

Riggiuni Salentu[cancia | cancia la surgenti]

Duranti la Custituenti, si discutìu di la pussibbilità di fari dui riggiuni diffirenti: la Pugghia e lu Salentu. Però finìu ca nun si nni fici nenti pirchì quarchi pulìticu mpurtanti, primu ntra tutti Aldu Moro, era fortimenti cuntrariu.

Lu 24 di jinnaru2006, pressu lu saluni di rapprisintanza di la pruvincia di Brìndisi, si tinni na mpurtanti riunioni ntra li tri prisidenti di li pruvincî di Lecci, Brìndisi e Tàrantu, e li tri sìnnaci di li rispittivi cità capulocu, pi discùrriri dû pruggettu dû Grande Salento[1][2][3].

Noti[cancia | cancia la surgenti]

  1. Repubblica.it - Bari
  2. Taranto Sociale
  3. Corriere del Mezzogiorno

Liami nterni[cancia | cancia la surgenti]

Liami sterni[cancia | cancia la surgenti]

[1]

Purtali di lu Salentu – Jiti a l'artìculi di Wikipedia supra lu Salentu.
  1. The vacances dans les Pouilles - Italy. Retrieved on 2005-01-10.