Lu voscu di Partinicu (cuntu)

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.

Havi a sapiri, Signuri, ca a tempi antichi stu voscu di Partinicu era tantu forti e granni, ca si cci arricittàvanu li sbannuti, e nun c'era putenza chi li putìa sdari di ddà, pirchì era megghiu di un furtilizzu. Succedi na vota ca vinni 'n Sicilia lu Mpiraturi, e pri cumminazzioni passa di stu voscu. Comu fu, e comu jiu, fattu stà ca tutta la cumpagnìa pèrsiru la strata e arristaru intra lu voscu, senza aviri menzu di nèsciri cchiù, e cu lu scantu ca cci dàssiru 'n coddu li sbannuti. Vota di ccà, firrìa di ddà, li lasagni ci vinìanu sempri sfatti, ca la via nun si putìa truvari, e cchiù giràvanu e cchiù si mbrugghiàvanu ntra ddi macchiuna; e cu tuttu ca era jornu, ddà parìa na siritina comu na vucca di lupu.
Lu Mpiraturi cci mittìa a manciari la testa. Pri sorti li scontra un puvureddu chi vinìa a ligna. - «Bon omu (dici), mi vuliti mparari la strata pri nèsciri a versu Partinicu ? »
Ddu puvureddu, ca vidi tanti nòbbili cavaleri, cu tuttu ca nun sapìa cù èranu, si leva la birritta e rispunni: - «Signuri, voscenza vennu cu mia, ca li portu finu lu paisi, senza pirìculu di spriveri.» Dici lu Mpiraturi : - «E chi sù li spriveri?» - «Signuri, sunnu li sbannuti, ca nta stu voscu spògghianu macari a Gesù Cristu e nni fannu chiddu ca vonnu» - « E rimèddiu non cci nn'è ? Lu Viciarrè chi fa ?» - «Signuri, lu Viciarrè manna surdati, ma li manna a lu cidituri: cù ci pò pinitrari nta stu voscu accussì forti ?»
- «Ma nuddu menzu cci sarìa ?» (dici lu Mpiraturi)
- «Signuri, lu menzu ci sarìa: quattru corpa d'accetta e na ciàccula addumata, e cu nn'appi nn'appi di li cassateddi di Pasqua. Ma cù lu pò fari chistu ? Sarìa la sorti di Partinicu; ma lu voscu è càccia riali, e cù metti na manu supra li cosi di lu Re, cci nni perdi dui.  »
Lu Mpiraturi assuppava. Comu junceru fora di lu voscu, scrivi un pizzineddu e cci lu duna a ddu viddanu:
- «Tè,» (dici) «porta sta carta a lu Viciarrè, a Palermu, e zoccu ti dici iddu fai.»
Lu viddannu si cridìa burratu. Poi pinzau: Cù sà ! forsi sti Cavaleri sù genti ca la sò munita passa e mi vonnu cunsulari: jamu nni lu Viciarrè.
Và 'n Palermu a palazzu. Sùbbitu, porti aperti. Trasi e vidi a sò Maistà lu Mpiraturi ( e ddocu fu ca lu canuscìu) cu lu Viciarrè a lu latu e tutta la Signurìa ddà prisenti.
Dici lu Mpiraturi: - «Bon omu, lu tò cunsigghiu mi ngastau: eu ti fazzu Capitanu di cent'òmini: và a lu voscu di Partinicu, ca ti dugnu carta bianca, basta chi di li sbannuti si nni perdi la simenza !»
Accussì fìciru. Ddu viddanu, essennu Capitanu di cent'òmini e patruni di fari e sfari, detti focu a lu voscu, e 'n tempu di tri jorna fu tuttu na chianura di cìnniri. Li sbannuti mureru ddà intra mmenzu lu focu, e si qualcunu circau di scappari, li guardii pronti a lu fora nni fìciru lu tagghia ch'è russu. E di sta manera, finìu lu forti voscu di Partinicu, e li sbannuti puru: e fu la vera sorti di li citatini, pirchì tutta dda terra chi prima era voscu, fu misa a vigni e ulivi e pruduci tisori.

Funti[cancia | cancia la surgenti]

Cuntu di Giuseppi Cammarata, viddanu di Partinicu.
Talìa Salomone-Marino, Tradizione e Storia, pagg.12-15 (Palermu, 1876)