Lingua etrusca (artìculu 'n calabrisi)

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.
abbiccidariu St'artìculu è scrittu 'n calabrisi di Riggiu Calabria (RC), si stai circannu l'artìculu scrittu 'n sicilianu standard, vidi Lingua etrusca.



L'Etruscu fu 'na lingua parrata e scritta nta diversi zoni d'Italia e precisamenti ntâ antica riggioni d'Etruria (chidda chi oi è Toscana, Umbria occidentali e Lazziu settentriunali), ntâ pianura padana (chi oi è Lombardia e Emilia-Romagna, (aundi gli Etruschi furunu cacciati dî Galli) e ntâ pianura campana, aundi furunu poi assorbiti dî Sanniti. Ma lu latinu sostituìu completamenti l'Etruscu, lasciandu sulu documenti e alcuni prestiti linguistici ntô latinu. e nomi di città, comu Volterra, Perugia e forsi puru Parma. Autri esempi di palori etruschi sunnu: atrium, fullo, histrio, lanista, miles, mundus, populus, radius, subulo.

L'etruscu è caratterizzatu da 'na struttura grammaticali semplificata, dû carattiri agglutinanti chi condividi cu lingui altaichi e uralichi, dû casu ergativu, e dâ corrispondenza semantica biunivoca chi condividi cu autri lingui comu chidde ca fannu parti dû ceppu Ugru-Finnicu (Uralichi).