Laozi

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.
(Rinnirizzata di Lao Tsu)
Mmàggini di Lao Tzi divinizzatu

Laozi, 老子, pinyin: Lǎozǐ; translittiratu macari ntê formi Lao Tzu, Lao Tse, Lao Tze, Lao Tzi e àutri, fu una dî figuri maiuri dâ filusufìa cinisa (la sò esistenza riali è ancora dibbattuta. Attinènnuni â tradizzioni cinisa, iddu campau ntô sèculu VI a.C., puru siddu tanti stòrici còllucanu la sò vita ntô sèculu IV a.C., lu pirìudu dî Centu scoli di pinzeru e dî Stati Cummattenti. S’attribbuisci a Laozi la scrittura dû Tao Te Ching (testu sacru taoista), e iddu stissu è cunzidiratu lu funnaturi dû Taoismu. Puru lu menu canusciutu Hua Hu Ching (na tradizzioni urali tramannata di ginirazzioni di mònaci taoisti) è spissu attribuutu a Laozi

La vita[cancia | cancia la surgenti]

Na stàtua n petra di Laozi, situata a nord di Quanzhou a li pedi dû MuntI Qingyuan

Si canusci assai picca supra la vita di Laozi. La sò esistenza è tutt'oi oggettu di cunfirenzi, quantu l’è la stisura dû Tao Te Ching. La sò figura fu, ntô cursu dî sèculi, mitizzata e divinizzata. Na liggenna cunta ca nascìu ntô Ku, prifittura Chu (currispunnenti a l'attuali cuntìa di Lùyì ntâ pruvincia di l'Henan), nta l’ùrtimi anni dû Pirìudu dâ Primavera e di 'Autunnu. N’àutra virsioni ni còlluca la nasciuta ntâ cuntìa di Guoyang, pruvincia d’Anhui.

La liggenna voli ca nascìu di na vìrgini, doppu vari anni di gravidanza, p’arcuni virsioni ottu, p’àutri ottanta, o puru 97. Sta liggenna duna na spiegazzioni dû nomu, ca littirarmenti signìfica lu Mastru Vecchiu o lu Picciottu Vecchiu.
Particulari ricurrenti è ca la fìmmina desi luci a Lao dû cavu ascillari. Li cunti sunnu mpricisi circa la scigghiuta di l'ascedda.

‘N accordu â liggenna e â biografìa cuntinuta nta l'òpira di Sima Qian, Laozi fu cuntimpuràniu di Cunfuciu, e travagghiau comu archivista ntâ Bibblioteca Mpiriali dâ dinastìa Zhou (1122 – 256 a.C.). Cunfuciu lu ncuntrau vuluntariamenti o accidintarmenti nta l'attuali Luoyang, unni Cunfuciu usava ricàrisi pi cunzurtari la bibblioteca. La storia cunta ca Cunfuciu, ntê simani succissivi, discutìu li chiavi dû Cunfucianèsimu, nzèmmula a Laozi. Na liggenna taoista cunta ca Cunfuciu apprinnìu assai di cchiù parrannu cu Laozi ca cunzurtannu la bibblioteca.

N sèquitu, Laozi lassau la sò prufissioni. Arcuni affèrmanu ca viaggiau versu Occidenti cu lu sò bùfalu, attraversu lu Statu di Qin. Agghicatu ô postu di guardia di Hangu, Laozi fu nterpillatu di n’ufficiali, Yixi, lu quali ci addumannau di lassari quarchi scrittu supra la sò filusufìa prima di jirìsinni. L’arrispunnuta di Laozi a l'ufficiali foru li cincumila ideogrammiTao Te Ching, la prima e ùnica òpira scritta dû filòsufu. Lao Tzi, nta nu certu senzu nigannu pratticamenti cu lu scrìviri propiu l'essenza dû sò pinzeru, lassau lu sò testu supra tavuleddi di bambù ô guardianu. Fattu chistu Laozi ripartìu e scumparìu senza èssiri mai cchiù vistu ntê distisi disèrtichi. Ròtuli e dipinti discrìvinu Laozi comu n’omu anzianu, tignusu, cu varva janca longa. È di sòlitu raffiguratu n viaggiu nzèmmula ô sò bùfalu d'acqua.

Lu Taoismu[cancia | cancia la surgenti]

Laozi, di Miti e Liggenni dâ Cina (1922), di E.T.C. Werner
« Mori senza muriri e campi pi sempri. »
(Lao Tzi)


Lu Tao Te Ching (o Dao De Jing), è cunzidiratu n'òpira di valuri culturali mmenzu. Cummigghia campi ca vannu dâ filusufìa, â spiritualitati nnividuali, ê dinàmichi dî rapporti nterpirsunali. Lu libbru cunteni struzzioni 'ammucciati', ovveru sutta forma d’afurismi e mitàfuri, supra la visioni spirituali dû munnu, la miditazzioni e la rispirazzioni.

Laozi sviluppau lu cuncettu di Tao, solitamenti traduciutu comu la Vìa, un cuncettu cû significatu strittamenti culligatu a l'òrdini còsmicu di l'universu: La Vìa è la Natura. Laozi sviluppau puru lu cuncettu di Wei Wuwei (o Wei-wu-wei, o simpricimenti Wu Wei), l'azzioni senza azzioni. Chistu nun signìfica affattu ca nun abbisogna fari nenti, ma c’abbisogna astinìrisi di l'aviri obbiettivi ca nun si ponnu jùnciri, megalòmani e fortimenti prifissati.

Laozi affirmava ca la viulenza havi a èssiri riggittata quantu cchiù pussìbbili, e ca la guerra, puru siddu vinciuta è sempri purtatrici di morti cchiuttostu ca di festi e trionfi.

Comu tanti àutri filòsufi dâ Cina antica, Laozi spiega spissu li sò idìi attraversu l'utilizzu di paradossi, analuggìi, ditti antichi, ripitizzioni, simmitrìi, rimi e rìttimi. Li scritturi attribbuuti a iddu sunnu ricchi e puètichi. Sunnu un puntu di nizziu pî miditazzioni ntrospittivi o cosmològgichi. Macari tanti tiurìi estètichi di l'arti cinisa sunnu anchiamenti basati ntô sò pinzeru e nta chiddu dû sò discèpulu cchiù strittu, Zhuang Zi.

Tanti affèrmanu ca paralleli stritti â filusufìa taoista si ponnu attruvari, n occidenti, nta l’òpiri di Ananda Coomaraswamy e René Guénon.

Nfruenzi[cancia | cancia la surgenti]

Lu siquaci cchiù famusu di Lao Tzi, Zhuang Zi (o Chuang Tzu), scrissi n’àutru libbru (ca ci’havi lu midèsimu nomu dû sò auturi) assai mpurtanti, cuntinenti idiali di nnividualismu, libbirtati e arti.

Noma[cancia | cancia la surgenti]

Lu nomu Laozi è n’onurìficu. Lao signìfica viniràbbili o vecchiu. Zi o Tzu traduciutu ginirarmenti cu omu, picciottu, è macari un tèrmini cinisi equivalenti di visconti, usatu comu tèrmini di rispettu pi li mastri granni; quinni, Laozi pò èssiri ginericamenti traduciutu comu lu Mastru Viniràbbili o lu Mastru Vecchiu.

Lu nomu pirsunali di Laozi putissi aviri statu Li Er e lu sò nomu di curtisìa Boyang o Dan, ca ginirarmenti signìfica mistiriusu.

Laozi è puru canusciutu comu:

  • Laodan
  • Signuri Granni
    • Li lu Signuri Granni
    • Lao lu Signuri Granni
  • Laozi lu Signuri dû Tao

dinastìa Tang, pi criari na cunnissioni di manera ca Laozi risurtassi nu catanannu dâ famigghia mpiriali, fu onurificatu cû tìtulu di Mpiraturi di Xuanyuan (elimintaritati prufunna) e cû nomu di tempiu di Shengzu, ca signìfica Santitati o Prugginituri Saggiu.

Bibbliografìa[cancia | cancia la surgenti]

  • (EN) Holmes Welch, Taoism: the Parting of the Way (1957, 1965) ISBN 0807059730
  • (EN) Arthur Waley, The Way and Its Power: A Study of the Tao Te Ching and Its Place in Chinese Thought (1958) ISBN 0394172078
  • (EN) Dim Cheuk Lau, Lao Tzu: Tao Te Ching (1963) ISBN 014044131X
  • (EN) Chan Wing-tsit, The Natural Way of Lao Tzu (1963) ISBN 0691019649
  • (EN) Robert Henricks, Lao-Tzu, Te-Tao Ching: A New Translation Based on the Recently Discovered Ma-wang-tui Texts (1989) ISBN 0345370996
  • Carlo Moiraghi, Colloqui con Lao Tzu: Tao Te Ching e mondo moderno, Milano: Armenia, 1995 ISBN 8834406702
  • (EN) Ni Hua-ching, The Complete Works of Lao Tzu: Tao Teh Ching & Hua Hu Ching (1997) ISBN 0937064009
  • Osho, Tao: discorsi sul Tao-te-ching di Lao Tzu, trad. Swami Anand Videlha, 2 voll., Roma: Mediterranee, 1997 ISBN 8827201467
  • Francesco Tomatis, Dialogo dei principi con Gesù, Socrate, Lao Tzu, prifazzioni di Piero Coda, Milano: Bompiani, 2007 ISBN 9788845259562

Vuci currilati[cancia | cancia la surgenti]

Lijami cû fora[cancia | cancia la surgenti]