Johannes Afflacius

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.

Johannes Afflacius (nasciutu tra lu 1055 e lu 1070 - mortu a Nàpuli doppu lu 1114) fu n'esuli saracinu, cunvirtutu ô cristianesimu, tradutturi dî òpiri di midicina, e mònacu. Esiliatu n Italia dû sud, fu discèpulu di Custantinu l'Africanu. Doppu la morti di Custantinu, Johannes cuntinuau lu trvagghiu nsemmula cu lu cullega Rusticu Pisanu. Li dui participaru â spidizzioni pisana ê Baliari ntô 1113-1114. Â fini sâ sò vita, Johannes s'arritirau comu mònacu a Munticassinu comu lu sò maistru. Secunnu li funti ducumintali, muriu pirò a Nàpuli.

Rifirenzi[cancia | cancia la surgenti]

Herbert Bloch, Monte Cassino in the Middel Age, Vol. 2, Harward University Press 1986, pp. 1444 (La rifirenza a Johannes Afflaciu è a p. 102)