Giorgiu di Antiochia

Artìculu n vitrina
Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.

Giorgiu di Antiochia (1100 ca. - 1151 o 1152) fu lu cchiù cèlibbri ammiragghiu dâ sicilia nurmanna. Succidìu a Christodulus e comu iddu era di urìggini grechi. Nascìu a Antiochia, ma si trasfirìu 'n Tunisia â curti zirita unni sò patri travagghiau. Giorgiu si sciarriau cô figghiu dû surtanu e succissuri disignatu, e 'n sicretu, si mbarcau pi la Sicilia cristiana. Agghicannu a Palermu si prisintau a Ruggeru II chi, grazzi â sò canuscenza pirfetta di lu grecu e di l'àrabbu, cci desi sùbbutu travagghiu.

Assuggittamentu dâ Pugghia[cancia | cancia la surgenti]

Grazzî â sò familiarità cô Meditirraniu, fu ncaricatu comu mmasciaturi â curti fatimidi d'Eggittu. Si varaqgnau lu tìtulu di familiaris dâ curti e, ntô 1123, addivintau lu secunnu ô cumannu dâ flotta di Christolulus. Nti l'attaccu di Mahdia di ss'annu, Giorgiu catturau la furtizza di al-Dimas, ma la spidizzioni ntô cumplessu fu abbannunata. Nti l'anni chi siqueru, Giorgiu misi 'n ùmmura Christodulus, e ntô 1127 lu sustituìu ntô postu di Emiru (cumannanti) di Palermu.

Giorgiu fu funnamintali pi la suttumissioni china dâ Pugghia e dâ Calàbbria, chi nzina a nu certu tempu avèvanu tinnenzi autonomistichi. Ntô 1129, Giorgiu purtau 60 navi pi assdiari Bari, chi s'appi a renniri. Ntô 1131, Ruggeru dumannau li chiavi dâ rocca di Amalfi, ma l'abbitanti si rifiutaru. Giorgiu bluccau la cità e catturau li navi amalfitani custrincennu la cità a rinnìrisi. Ntô 1132 a Giorgiu fu datu lu titulu di amiratus amiratorum, forma latinizzata di emiru di l'emiri.

L'internu dâ chiesa di Santa Maria di l'Ammiragghiu, funnata di Giorgiu di Antiochia.

Ntô 1143, Giorgio purtau a termini a Palermu la chiesa grecu-ortodossa di Santa Maria di l'Ammiragghiu, canusciuta puru comu la Marturana. Nti sta chiesa s'attrova nu musàicu chi raffigura Giorgiu, comu puru lu cèlibbri mosaicu chi raffigura Ruggeru II ncurunatu di Gesù Cristu.

Lu cùrmini dâ sò carriera: li cunquisti 'n Grecia e n'Africa[cancia | cancia la surgenti]

Ntô 1135 la flotta siciliana, ô cumannu di Giorgiu d'Antiochia, cunquistau li Gerbi, 'n facci ê costi dâ Tunisia. Ntô 1146, avìa ggià cunquistatu diversi cità custeri, ma Mahdia chi era ntî manu di Abū l-Hasan al-Hasan ibn ˁAlī nti l'attaccu dû 1123 nun cadìu mancu sta vota, puru siddu a picca a picca cadìu sutta la nfluenza dû regnu di Sicilia. Lu 18 di giugnu1146 la flotta sicilina, pratuta di Trapani cunquistau Tripoli, rinfurzannu l'auturità siciliana nti l'Africa dû nord.

Ntô 1147, Ruggeru attaccau lu mpiru bizzantinu chi cuntinuva a cuntrastari e cuntistari li sò cunquisti nti l'Italia miridiunali. Giorgiu, cunsidiratu dî bizzantini comu nu tradituri, mannau 70 navi pi assartari Corfù e l'ìsula s'arrinnìu facirmenti.

Lassannu na guarniggioni di 1000 surdati a Corfù, Giorgiu si diriggiu versu lu Pelupunnesu. Sacchiggiau Ateni, lisùla Eubbea e lu golfu di Corintu, pinitrannu nzinu a Tebi, unni sacchiggiau l'officini dâ sita, custrincennu li fìmmini, forsi ebbrei, a mbarcàrisi pi Palermu, pi travagghiari â curti dû re. Sacchiggiau Corintu, pigghiannusi li relìqui di San Teodoru e riturnannisi 'n Sicilia.

Ntô 1148, Giorgiu pigghiau finarmenti Mahdia. N pricidenza, lu cauvirnaturi mussurmanu di Gabes, s'avia ribbillatu ô so capu, al Hasan, e prumittiu di cunsignari la cità a Ruggeru II siddu forra cunfirmatu cuvirnaturi dâ cità. La guerra scoppiau ntâ stati dû 1148. Giorgiu guidau na flotta contru Mahdia. Lu surtanu si ni jìu n'esiliu, purtannusi lu trisoru, e Mahdia capitulau.

Li cità di Sfax e Susa si rinneru picca tempu doppu. L'Ifrīqiya (la Tunisia di òi) fu ncurpurata ntô Regnu di Sicilia chi accussì agghicau â sò màssima espansioni, cumprinneu puru Corfù.

Nel 1149, Corfù fu ripigghiata dî Bizzantini e Giorgiu inviau na flotta di 40 navi ntô Bosforu sutta li mura di Costantinòpuli, unni tintau di sbarcari. Fallennu lu sbarcu, si cuntintau di razziari li villi dâ costa asiatica e azzccau chè sòfrecci lu palazzu mpiriali.

Murìu picca tempu doppu, ntô 546 di l' Egira, secunnu lu cronista àrabbu Ibn al-Athīr, currispunnenti ô 1151 oppuru 1152 (l'annu lunari islamicu è quasi sempri a cavaddu di dui anni sulari dû calindariu latinu). Ci succidìu ntê sò funzioni Filippu di Mahdia.

Giorgio fu nu poliglotta e n'òmunu di curtura granni. Funnau, oltri â chiesa dâ Marturana, la chiesa di San Micheli a Mazzara e nu ponti supra l'Oretu a setti arcati è puru attribbuitu a iddu.

Bibbliografia[cancia | cancia la surgenti]

  • John Julius Norwich, The Normans in the South 1016–1130, Londra, Longmans, 1967 (trad. ital. I Normanni nel Sud 1016-1130, Milano, Mursia, 1971).
  • John Julius Norwich, The Kingdom in the Sun 1130–1194, Londra, Longman, 1970 (trad. ital. Il regno del sole, Milano, Mursia, 1972).
  • Pierre Aubé, Roger II de Sicilie, Parigi, Payot, 2001.
  • Micheli Amari, Storia dei Musulmani di Sicilia, Firenze, Le Monnier, 2003.


Wikimedaglia
Wikimedaglia
Chista è na vuci nzirita nni l'artìculu n vitrina, zoè una dî mègghiu vuci criati dâ cumunità.
Fu arricanusciuta lu 6 di giugnettu 2008

S'hai traduciutu n'artìculu o hai criatu na vuci e riteni ca sia lu casu di fàrila canùsciri picchì è cumpreta n tuttu, signàlila. Naturalmenti, sunnu boni accittati suggirimenti e canciamenti chi mìgghiùranu lu travagghiu.

Signala na vuci          Archiviu         Talìa tutti l'articuli n vitrina