Ebbreu

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.
Israiliti si dissètanu a l'acqua dâ roccia di Mosè (Ancilu Brunzinu)

Lu tèrmini sicilianu ebbreu o abbreu ìnnica nu gruppu riliggiusu, nu pòpulu o simpricimenti li gruppi culturali ca s'idintìficanu curturalmenti e o riliggiusamenti cu l'ebbraismu. La forma siciliana muderna ebbreu ci’havi oi na diffusioni mpurtanti. L’ebbrei sunnu chiamati abriei dî cumunitati galluitàlichi di Sicilia. Si nota ca ebbreu veni dâ parola "Ivri" e signìfica nnâ lingua ebbràica: "chiddi ca pàssanu" (na mmàggini di un gruppu di cristiani caminannu).

L'ebbraismu è effittivamentu na riliggiuni e l'idintitati ebbràica è basata supra sta fidi, ma ô stissu tempu sarìa sbagghiatu affirmari ca sulu cù sequi tali riliggiuni è n’ebbreu. Nta sti tèrmini, sarìa forsi cchiù currettu parrari di nu ncrociu tra nu gruppu riliggiusu e na stirpi, ca traccia la sò urìggini ligginnaria ‘n Jacobbi, divinutu appoi Israeli.

L’ebbrei si vìttiru sempri videmma comu nu pòpulu a càusa dî liggi riliggiusi cumuni macari tra la pupulazzioni ‘n diàspora. Puru siddu è pussìbbuli cummirtìrisi a l'ebbraismu, abbisogna dìciri ca l'ebbraismu diriva quasi sempri dâ discinnenza.

Ô stissu tempu sarìa sbagghiatu difiniri l’ebbrei comu etnìa spicìfica. Ntô munnu cci sunnu ebbrei cu tratti sumàtici e culuri dâ peddi diversi, nzinu a agghicari ô casu di l’ebbrei etìupi câ peddi nìura. Chistu nunustanti, abbisogna dìciri c’arcuni ricerchi scummigghiaru ca bona parti di l’ebbrei di l'Europa pòrtanu ancora tracci di urìggini ginètica cumuni.

Secunnu li liggi riliggiusi ebbràichi, cù ci havi na matri ebbrea è a sò vota n’ebbreu, nnipinnintimenti dî sô cridenzi. Chistu pirchì la matri è ncarricata, ntâ tradizzioni, d’aducari li figghi secunnu li tradizzioni e custumanzi ebbràichi.

Nta l’èbbica cchiù antica, l’ebbrei èranu nu pòpulu nòmadi (o seminòmadi), ma a pàrtiri di lu XII sèculu AC, iddi si stanziaru ‘n citati, villaggi, e paiseddi.

Storia

Nazzioni Ebbrei
Stati Uniti 5.671.000 (stima)
Israeli 5.200.000 (stima)
Europa Menu di dui miliuna (stima)
•  Francia 600.000 (stima)
•  Regnu unitu 267.000 (cinzimentu dû 2001)
•  Girmania 100,000 (2004 stima) o 60,000 (stima)
•  Ex URSS 400.000 (stima)
Canada 371.000 (stima)
Argintina 250.000 (stima)
Brasili 130.000 (stima)
Australia 100.000 (stima)
Sudàfrica 106.000 (stima)
Mèssicu 40.700 (stima)
Asia (sclusu Israeli) 50.000 (stima)
Tutali 13.900.000 (stima)

Ntê tèmpura bìbblici l’ebbrei risidìanu suprattuttu ntô tirritoriu ca fu appoi chiamatu Palistinampiraturi rumanu Titu ô tempu dâ secunna diàspora, ntô tintativu di fàciri scurdàrisi a l’ebbrei la sò terra d'urìggini (‘n manera anàluga canciau Girusalemmi n Aelia Capitolina).
Li sò urìggini si pèrdinu ntâ liggenna. La riliggiuni criata d’iddi è la cchiù antica riliggiuni monuteìstica dû globbu.

Li rumani cacciaru la quasi tutalitati di l’ebbrei dâ Palistina, prubbabbirmenti pi puniri la sò nzubburdinazzioni custanti ô putiri Rumanu.

Di ddu mumentu ‘n appoi la maiuri parti di l’ebbrei camparu sparsi pû munnu, ntâ diàspora. Spissu pirsicutati e cacciati di paisi ‘n paisi, li sò pirigrinazzioni foru multèplici.

Ntôn primu pirìudu cci foru videmma tanti casi di cummirsioni a l'ebbraismu. Dittu chistu, l’ebbrei nun foru mai ntirissati a fàciri prusilitismu riliggiusu e a acciari cummirtuti. Cû jiri dî sèculi, l’ebbrei s’hannu sparsi suprattuttu ‘n Mediu Urienti, ‘n Nord Àfrica e ‘n Europa, macari siddu arcuni cumunitati agghiunceru l'Innia e la Cina.

‘N Europa la sò vita fu sempri assai disfìcili, pi vìa dî priggiudizzi e dî misuri discriminatorî ntê cunfrunti di l’ùnica minuranza riliggiusa nun-cristiana, ch’èranu muvuti ‘n parti di l'accusa ca l’ebbrei èranu li rispunzàbbili di l'accisioni di Gesù Cristu. Cû tempu si distinqueru dui gruppi d’ebbrei: l’ ashkenazi, zoè l’ebbrei di l'Europa nord-urintali, e li sifarditi, zoè li discinnenti di l’ebbrei cacciati dâ Spagna (e quinni dâ Sicilia ch’era spagnola) doppu la ricunquista cattòlica, ca s’hannu sparsi ‘n tuttu lu bacinu Miditirràniu.

Cci sunnu noltri l’ebbrei mizrachi, zoè "urintali", ca campàvanu suprattuttu ‘n Misuputamia e ntâ Persia, ma a voti videmma iddi vennu chiamati erruniamenti sifarditi.

La lingua usata urigginariamenti di l’ebbrei era l'ebbràicu, ma ntâ diàspora l’ebbrei cissaru prestu di parrari sta lingua, cunzirvànnunni l'usu sulu pî rituali riliggiusi. versu lu 1400-1500 l’ebbrei di l'Europa urintali svilupparu lu yiddish, na lingua cu anchî accanzati lissicali tudischi ma ch’era scrivuta cu l'alfabbetu ebbràicu.

Nta l'Àfrica dû nord tra li sifarditi si sviluppau mmeci lu ladinu, na lingua ricca di tèrmini spagnoli e àrabbi. ‘N Italia si sviluppau, a Roma ma macari ntê cumunitati tuscani (e ‘n particulari a Livurnu), lu baggittu, assai sìmuli ôn dialettu talianu.

L’ebbrei si distinqueru spissu pû sô granni ricuri ntillittuali e pû sô successu nta l’arti, ntê scenzi e ntô cummerciu, suprattuttu nta l'Europa uccidintali, nunustanti li cunnizzioni dicisamenti svantaggiati ntê quali èranu custrinciuti a campari, ntirdìu quasi sempri dû putiri prucacciàrisi tìtuli di prupitati mmubbiliari, e èranu custrinciuti quinni sulu a li misteri "libbirali" e, a pàrtiri di l'asempiu di Vinezzia e Roma, ubbricati a campari ‘n ghetti chiusi macari pi sfùjiri a atti di ntulliranza di tanti cuncitatini cristiani.

Pi tuttu chistu li furtuni di l’ebbrei foru spissu “altalinanti”, e nun tutti li cumunitati ebbràichi dâ storia si pòttiru distìnquiri ntê campi dâ cultura, di l'artiggianatu, dû cummerciu o dî prufissioni finanziarî cui èranu suventi prissantimenti esurtati a upirari dî vari riggimi cristiani e mussurmani mediuevali vista la ntirdizzioni riliggiusa (prisenti videmma nta l'Ebbraismu) di l'accussiddittu "cummerciu dû danaru" finalizzata â cuncissioni di prèstiti picuniari arreri ntiressu. ‘N nummarusi paisi nfatti, spiciarmenti di l'Est europeu, li casi di cumunitati ebbràichi ch`èranu custrinciuti a campari ô lìmmiti dâ ndiggenza e ca si didicàvanu a misteri artiggianali e a misteri di l'agricultura e a l’addivamentu di sussistenza, foru tutt'àutru ch’episòdici.

La prisenza ebbrea n Sicilia

La prisenza ebbrea 'n Sicilia è attistata già di l'antichità. A Sarausa fu truvata ricintimenti na funti di bagni rituali risalenti prubabbirmenti ô VI sèculu. Nzinu ô 1492, annu 'n cui la riggina di Spagna Isabella I di Castigghia urdinau d'assucutari l'ebbrei nun cunvirtuti dî tirritoria dâ munarchìa spagnola, la Sicilia era abbitata di na cumunità d'ebbrei prisenti pi sèculi nti l'ìsula. N generali, l'ebbrei abbitàvunu nta quartèri pirifèrici dî citati, chi comu a Rausa, Muòrica, Scicli o Spaccafurnu avèvunu lu stissu nòmu: Cartidduni. Stu nomu vèni di l'arabbu Hàrat al-yahùd chi veni a significari quartèri di ebbrei o jureca.

Assimilazzioni

L'ebbrei cunvirtuti 'n Sicilia (500 anni fà) ca ristaru nta l'ìsula, s'assimilaru gineticamenti e nta l'usi e ntê custumanzi cu l'àutri abbitanti di la Sicilia. Pirchissu si poti diri ca li siciliani hannu n'anticchia di sangu giudìu nta li vini.

Oi

Ô jornu d'oi l’ebbrei dû munnu sunnu sempri cchiù nziruti ntê sucitati muderni di cui quasi tutti iddi fannu parti, e li matrimoni misti tra ebbrei e nun-ebbrei sunnu ‘n cuntìnuu aumentu, comu li casi d’abbannunu dû propiu ritaggiu culturali.

Si càrcula c'attuarmenti cci sunnu dî 15 a li 20 miliuna d'ebbrei ntô munnu, macari siddu pricisi stimi sunu assai disfìcili. Di chisti, 6 miliuna càmpanu nta li Stati uniti e 5 miliuna 'n Israeli. Nta l'Europa lu paisi cû maiuri nùmmaru d'ebbrei è la Francia cu 600.000 appartinenti.

'N Italia la cumunitati ebbràica cunta circa 35.000 membra.

Rifirimenti

Giuvanni Di Stèfanu: Synagogues dans la Comté de Modica en Sicile, p. 22.

Culligamenti sterni

Siti stituzziunali: ‘N riti s’àccianu cintinara di siti supra l’ebbraismu ca ponnu videmma èssiri nun attinnìbbuli, pi cumpritizza ccà vennu ripurtati chiddi stituzziunali nazziunali ‘n òrdini alfabbèticu:

Vuci currilati