Battagghia di Catania (397 a.C.)

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.
Battagghia di Catania (397 a.C.)
Data397 a.C.
LocuCatania
EsituVittoria cartagginisi e distruzzioni navali siciliota
Schieramenti
Cummannanti
Effittivi
180 mmarcazzioni, pô cchìu quinquirimi300 Tririmi e 200 mmarcazzioni di trasportu
Pèrditi
100 mmarcazzioni
20.000 òmini
Picca

La battagghia di Catania si svurgìu nnâ stati dû 397 a.C.. Li mmarcazzioni sicilioti sutta lu cumannu di Liptini, frati ri Dionisiu lu vecchiu, cummattìu contru chidda cartagginisi sutta lu cumannu di Maguni II, ntâ vicinanzi dâ citati di Catania. Mentri l'èsercitu siciliota ri Dionisiu era nnâ citati di Catania, l'èsercitu cartagginisi sutta lu cumannu di Imircuni II s'attruvava nta lu nternu dâ Sicilia, e canciannu strata pi l'eruzzioni di l'etna si scuntrau cu chidda siciliota, la vittoria dî cartagginisi pirmittìu ntô stissu annu l'assèdiu a Sarausa.

Vicenni pricidenti[cancia | cancia la surgenti]

Cartaggini avìa nvasu la Sicilia nnù 406 a.C. pi rispunniri a l'attaccu siciliota contru li tirritori finici nna l'isula. La spidizzioni prima cummannata da Annibali Maguni e dopu la battagghi di Girgenti da Imircuni II, avìa rinisciutu a pigghiari e sacchiari li citati di Girgenti, Gela e Kamarina nnâ stati dû 405 a.C.. Sti scunfitti pruvucaru malumuri nnû cunzigghiu puliticu di Sarausa ca purtaru Dionisiu a lu putiri comu tirannu. Imircuni e Dionisiu truvaru n'accordu di paci ca lassavanu a Cartaggini lu cuntrollu direttu e ndirettu di 3/5 dâ Sicilia. Li siculi e li citati di Missina e Lintini arristavanu nnipinnenti, mentri Dionisiu vinni arricanusciutu da Cartaggini comu tirannu di Sarausa.

Dionisiu rumpi lu trattaru[cancia | cancia la surgenti]

Dionisiu uttinni lu putiri cu la cunnanna di trarimentu di li ginirali sarausani duranti l'assèdiu di Girgenti. Duranti li vicenni dî battagghi di Gela e Kamarina nnô 405 a.C., arcuni sarausani circaru d'urganizzari nu corpu di statu contru Dionisiu, c'arriniscìu a nèsciri vincituri. Tra lu 405 a.C. e lu 397 a.C. Dionisiu aumintau lu putiri di Sarausa, fici dâ citati la migghiuri difisa 'n tuttu û munnu siciliota e grecu. Dionisiu aumintau li diminsioni di l'èsercitu cu li mircinari, custruiu àutri 200 mmarcazzioni e novi armi, comu li quinquirimi e catapurti, furtificau la citati di Sarausa, rinnennu l'ìsula d'Ortìggia na furtizza. Aumintau lu sò tirritoriu cunquistannu e sacchiannu li citati di Naxos, Catania e Lintini, nnû 398 a.C. attaccau e distruggìu la citati di Mozzia nnâ Sicilia uccidintali, cu n'èsercitu di 80.000 òmini, 3.000 cavaleri, 200 mmarcazzioni e màchini da guerra.

Cartaggini rispunni[cancia | cancia la surgenti]

Imircuni II addivintatu re di Cartaggini pigghiau n'èsercitu prubabirmenti ri 50.000 òmini, 400 tririmi e 600 mmarcazzioni pû trasportu p'attaccari i sicilioti. Li mmarcazzioni cummannati da Liptini nun rinisceru a firmari li punici, affunnannu sulu 50 mmarcazzioni pû trasportu, Imircuni sbarcau a Panormus pi gghiri a Erici ca vinni uccupata a trarimentu, pigghiau d'assèdiu Mozzia e Seggesta, e nveci di battagghiari contru li cartagginisiu, Dionisiu prifirìu turnari a Sarausa. Imircuni II turnau a Parnomus furtificannu li tirritori cartagginisi, e muviu 'n dirizzioni di Missina cunquistannu la citati.

Ntroduzzioni a la battagghia[cancia | cancia la surgenti]

Imircuni nun dicidìu di custruiri na basi a Missina, ca li putìa dari lu cuntrollu dû strittu e nu portu ca putìa uspitari tutti li sò mmarcazzioni, e ca lu muttìa na posizzioni ri cuntrastari lu trafficu navali tra la pinisula e la Sicilia. Imircuni nun arriniscìu a fidàrisi ri tèniri na citati accussì luntana da Cartaggini, noltri li sicilioti missinisi turnaru ntê vicinanzi di na furtizza pigghiannu lu tempu giustu pi Dionisiu priparari la battagghia, mentri li ntinzzioni di cartaggini era chidda ri scunfiggiri Sarausa e no uccupari Missina. Purtari n'èsercitu da Cartaggini 'n Sicilia addumannava troppu tempu, e nun avennu n'èsercitu fissu, li mircinari avìanu bisognu d'arripusari e dividiri l'èsercitu pi cuntrullari Missina avissi favuritu lu nterventu di Dionisiu. Imircuni d'àutra parti nun putìa nun cunzidirari li furtizzi sicilioti ntê vicinanzi, picchì avissiru pututu causari nu mpirugghiu na vota lassatu lu locu, pi chistu truvau nu metudu sìmprici e giniali a lu stissu tempu, ca vinni addifinutu metudu ndirettu.

La funnazzioni di Taurmina[cancia | cancia la surgenti]

Imircuni II marciau 'n dirizzioni sud pigghiannu la dicisioni di funnari na citati ntô munti Tàuru, d'unni li siculi s'avìanu stabbilutu, pupulannu e furtificannu cu chisti lu locu. La citati era d'accussì vicina pi bluccari li muvimenti dî Sicilioti ntê furtizzi vicinu Missina e luntana pi nun carìri vìttima di n'attaccu nimicu, e putìa sirviri puru comu basi upirativa, noltri tutti li siculi odiavanu Dionisiu, a parti chiddi di Assorus, ca pirò abbannunaru li sicilioti e s'uneru a li cartagginisi o si nni eru ntê abbitazzioni limitannu la forza cummattiva ri Dionisiu sinza scinniri 'n battagghia. Imircuni dicisi di scippari li forzi alliati ri sicilioti e purtari chisti nnâ sò parti pi bluccari l'attivitati di l'ustili di Missina. Marciau arreri a sud longu la costa cu li mmarcazzioni ô ciancu, quannu n'eruzzioni di l'Etna fici dividiri li sò forzi, mentri l'èsercitu marciava circannu ri scansari l'etna, Maguni II navigau cu li mmarcazzioni pi gghiri a Catania d'unni s'avìa a ritruvari cu l'èsercitu cartagginisi. Quannu Imircuni era mpignatu a cunquistati prima Missina e appoi a custruiri Taurmina, Dionisiu si mpignau a putinziari l'èsercitu, libbirau l'òmini 'n schiavituti pî equipaggiari 60 mmarcazzioni, pigghiau 1.000 mircinari dâ Grecia, e si muvìu 'n dirizzioni ri Catania pi cunvinciri li mircinari campani a gghiri versu Aitna. Quannu sappi ca Imircuni appi a canciari strata pi l'eruzzioni ri l'etna, e ca li mmarcazzioni punichi eranu 'n muvimentu versu Catania, pigghiau lu sò èsercitu p'attaccari li cartagginisi.

La battagghia[cancia | cancia la surgenti]

Pi dari la pussibilitati a l'èsercitu di Imircuni II d'avvicinarisi, li mmarcazzioni javanu adaciu adaciu. Cartaggini a stu mumentu putìa cuntari su 300 tririmi e 200 mmarcazzioni ri trasportu, e p'aumintari lu putinziali cummattivu avìanu armatu li mmarcazzioni cu armi d'assèdiu. Li mmarcazzioni cartagginisi arrivaru a Catania sapennu ca sinza lu sò èsercitu eranu troppu dèbuli contru li sicilioti s'avissiru sbarcatu ri notti. Quannu li sicilioti arrivaru a Catania, Liptini, avanzau cu li sò mmarcazzioni versu i cartagginisi, e nunustanti fussi cu menu mmarcazzioni, putìanu cuntari ri cchìu òmini e armi grazzi a li diminsioni di quinquirimi. Dionisiu urganizzannu l'utilizzu dî sò quinquirimi avìa urdinatu a Liptini di mèttiri li sò mmarcazzioni a òrdini chiujutu 'n battagghia cu li cartagginisi, quannu Maguni II vitti li sicilioti n'azzioni, cumannau ri furmari na lìnia di battagghia. Liptini pigghiau 30 dî sò migghiuri mmarcazzioni e attaccau a lìnia cartagginisi, lassannu n'arreri l'àutri navi. Ntô primu mumentu Liptini riniscìu a affunnari li mmarcazzioni nimichi, quannu cartaggini sfruttau la supirioritati pi pigghiari li mmarcazzioni sicilioti 'n modu ca nun putìanu cchìu muvirisi, pi appoi acchianari ncapu li mmarcazzioni. Nta stu mentri pi Liptini canciau la battagghia, lassatu sinza ajuti appi a rumpiri la lìnia ri cumattimentu e fujiri lassannu li mmarcazzioni sinza nu cummannanti 'n battagghia. La scunfitta pi Sarausa fu pisanti, cu cartaggini ca pruvucau 20.000 morti e la distruzzioni di 100 mmarcazzioni.

Vicenni succissivi[cancia | cancia la surgenti]

La scunfitta ri sicilioti misi Dionisiu lu vecchiu nta na pusizzioni difficili, e a Maguni nni la pussibilitati d'assèdiari Sarausa, ripitennu la mprisa di Missina. D'àutra parti si Dionisiu avissi pututu attacari e scunfiggiri l'èsercitu di Imircuni II, Maguni avissi duvutu truvari na basi cchìu sicura. A Dionisiu vinni 'n menti la pussibilitati di na difficurtati pulitica a Sarausa, noltri l'èsercitu nun vulìa cummattiri n'assèdiu, pi chistu pinsau di circari l'èsercitu cartagginisi e di cummattiri cu li spati contru Imircuni. Lu cunzigghiu fici riurdari a Dionisiu ca li mmarcazzioni di Maguni II putìanu cunquistari Sarausa, chistu lu purtau a turnari 'n citati, ca li cartagginisi misiru sutta assèdiu lu stissu annu.

Bibbliugrafìa[cancia | cancia la surgenti]

  • Baker, G. P., Hannibal, Cooper Square Press, 1999. ISBN 0-8154-1005-0
  • Warry, John, Warfare in the Classical World: An Illustrated Encyclopedia of Weapons, Warriors and Warfare in the Ancient Civilisations of Greece and Rome, Barnes & Noble, 1993. ISBN 1-56619-463-6
  • Lancel, Serge, Carthage: A History, Blackwell Publishers, 1997. ISBN 1-57718-103-4
  • Bath, Tony, Hannibal's Campaigns, Barns & Noble, 1992. ISBN 0-88029-817-0
  • Kern, Paul B., Ancient Siege Warfare, Indiana University Publishers, 1999. ISBN 0-253-33546-9
  • Freeman, Edward A., Sicily: Phoenician, Greek & Roman (3rd ed.), T. Fisher Unwin, 1892.
  • Church, Alfred J., Carthage, 4th Edition, T. Fisher Unwin, 1886.