Antonio Porchia

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.

Cercamu perzuni de Calabbria nteressati a scrìviri artìculi, grandi o pìcculi, 'n calabbrisi pe' 'u nostru progettu nciclupèdicu Wikipedia. Nci potìti scrìviri chidu ca volìti (pe' esempiu l'artìculi supra 'i cumuni calabbrisi). Ma pe' favuri, lasciàti una traduzioni d'i paroli diffìcili e ndicàti 'a pruvenienza de 'a parrata calabbrisi usata. Nun mporta se siti riggitanu, catanzarisu, cusentinu, de Cutroni, o de Vibbu, sempri calabbrisi siti! Grazi.

abbiccidariu St'artìculu è scrittu 'n calabrisi d'I Cujjienti (CZ), , vidi '.



Antoniu Porchia (Conflenti, 1885 – Buenos Aires, 1968) fu nu scritturi argentinu , ma originariu d'a Calabria.

Nasciu a ri 'i Cujjienti paise d'a pre-Sila d'a provincia 'e Catanzaro, 'u 1885. 'U 1902 emigrau a r'Argentina e se stabiliu a Buenos Aires. Moriu 'u 1968.

Scriviu sulu nu libru Voces, pubbricato 'u 1943. Stu libru, però è statu traduttu in tante lingue e tanti autri scritturi e critici n'anu parratu buonu. Tra chissi ricordamu:André Breton, Jorge Luis Borges, Roger Caillois, Roberto Juarroz, Henry Miller e autri.

Se tratta de 'nu 'nzieme de penzieri supra tante cose: l'amure, 'a morte, 'a felicità, l'amicizia ecc.

Bibliografia[cancia | cancia la surgenti]

* Lo straordinario caso letterario di Antonio Porchia di Vincenzo Villella

  • Vittoria Butera Pillole di saggezza editore Gezebele