Alligramu e Alligranza (fàula)

Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.

Si cunta e s'arricunta a lor Signori, ca a tempi antichi c'era nu Re, c' avìa na figghia, bedda quantu Diu la potti fari, un suli!
Li Re d'apprima, pri grannizza, tinianu li paggi a Curti e sti paggi li pigghiàvanu tra la megghiu giuventù di tuttu lu regnu, ca sirvìanu appuntu, pri fari figura: li paggi sirvìanu a lu Re, a la Riggina e a la Rigginotta.
Ora jamu a la Riggginotta, figghia di lu Re, ca avìa giustu chìnnici anni, nta lu veru ciuri di la giuventù, e si chiamava Alligranza (macari lu nomu avìa beddu, ca alligrava lu cori). Ntra li paggi chi la sirvìanu cci nn'era unu di diciott'anni, nu beddu giuvini galanti, longu e valenti, ca parìa fattu apposta pri la Rigginotta; tantu si cci cunfaffavavii e, pri cumminazioni, si chiamava Alligramu.

Alligramu e Alligranza, stannu sempri vicinu (chi vuliti? picciotti eranu e lu sangu cci vugghìa) si mìsuru affizzioni assai; nzumma si nnamuraru; ma c'era lu ma: Alligranza era Rigginotta; Alligrami, di nàscita, era figghiu di nu pòviru burgisi; era pussìbili mai ca lu Re calassi la testa a dàricci a sò figghia pri muggheri? A stu fattu, siccomu li cosi stringianu, e, nzumma, Alligramu e Alligranza nun si putìanu spàrtiri cchiù, chi pinzaru di fari? Fannu comu la canzuna chi si dici: "Fatti la struscitedda e jamuninni; si cuggheru gioj e dinari e di notti di la filaru tutti dui.
Sprireru, nun si nni sappi cchiù nè nova nè vecchia.

Lu pòviru Re, ca a sta figghia la vulìa beni cchiù di la vavaredda di l'occhi soi, stava niscennu foddi; e l'avìa cu Alligramu. e lu vulìa onninamenti capitari, o mortu o vivu, pri sbinciàrisi; ma unn'era? cu nni potti sapiri mai nenti?

-Alligramu, unn'è Alligramu, su ti trovu t'ammazzu! Unni a purtasti me figghia!

Avìanu passatu trent'anni, e tutti cridìanu ca Alligramu e Alligranza avìanu murutu, cu sapi unni; pirchì nuddu mai avìa saputu cchiù nenti.

- Aiu mannatu surdati, e spiuna pri l'universu munnu a circari Alligramu cu la me figghia, ma cu sapi unni si la purtau! nun mi sacciu dari paci...Figghia mia, figghia mia, chianciu pi ttia notti e ghjornu.

Na jurnata, pri sbiàrisi la malincunìa, nisciu a caccia. Cacciannu, cacciannu, si spersi di li soi, e ristau sulu ntra nu voscu, unni li lupa e l'armalazzi fìroci facìanu comu li vermi.

- E comu fazzu ? certu ca a sta vota moru ccà, e nuddu nni sapi nenti! ...- Sicuru ca ma fìgghia Alligranza potti mòriri accussì, sula, ntra nu voscu, manciata di li lupa, ah che duluri! (si misi a chiànciri.)

Camina, camina, jia vinennu la notti e li lupa e l'armali fìroci l'accuminzaru a curviari. Figuràtivi comu cci misi a fari lu cori, e comu cci arizzaru li pila. Ma ntra lu 'stanti, sintennu forti frattarìa, si vota tuttu scantatu ca si critti ca l'armalazzi l'assicutàvunu; ma, ncànciu, chi vitti? A tri beddi giùvini a cavaddu, forti e galanti, cu la lancia a li manu, chi marciàvunu pri arritiràrisi.

- Oh! valenti Cavaleri, ca mi pariti tri Àncili sarvaturi, dàtimi aiutu!.
- E beni, chi v'accurri! . Nun dubbitati, viniti cu nui, chi ccà mpressu finisci lu voscu e c'è lu Casteddu di nostru patri e ddà siti sicuru. Cacciati appressu di nui; cacciati ca si fa notti, e li lupa e l'ursa ccà sunnu assai, e sintiti ca gridanu.
Lu re suspirau, ringraziannu a Diu, e metti a cacciari lu cavaddu appressu a li tri giùvini Cavaleri; e ntra d'iddu dicìa:

- Chi Cavaleri curtisi, m'hannu sarvatu la vita! E comu mai cci lu pozzu cumpinzari? Si puru cci dassi tuttu lu Regnu, sarìa picca.
Arrivaru a lu Casteddu ca era ncirca l'avimaria; traseru tutti quattru e si tiraru li ponti, pirchì già l'armalazzi vulìanu satari d'intra.
Lu Re arresta lluccatu a lu vidiri ddu gran Casteddu, ca nun l'avìa vistu mai nuddu e nuddu lu sapìa, ddà mmenzu ddu voscu; e arrresta cchiù assai maravigghiatu quannu apppoi vidi ca ddà cci stavanu setti frati, tutti di na figura, forti e galanti, tutti aggrazziati e amurusi, chi a stu Re lu sirvianu comu fùssiru paggi sò e comu si iddu fussi a la sò Curti.
Lu cchiù granni di sti frati putìa aviri nà trintina d'anni, lu cchiù nicu nn'avìa diciott'anni. Lu Re vardava, e nun sapìa chi diri; e macari pinzava ca ddà fussi ntra nu Casteddu ncantatu. Nfini, si fa curaggiu e dumanna:

- Jù vi divu la vita, e lu sapi Diu si mi pozzu livari l'òbbrigu mai: ma pri grazzia, vi la pozzu spiari nà dumanna? Cù siti vui? a cù hà dd'èssiri gratu? E ccà unni semu?.
Dici lu granni di li frati:

- Maistati, nui semu vostri vassalli, binchì fora di lu vostru Regnu.

- Ma d'unni mi canusciti?
- Maistà, hamu vistu la vostra facci na nu midagghiuni, chi havi nostra matri.
- E cù è vostra matri?
- Na pòvira burgisa, chi ajiutannu a mè patri, a forza di travagghiu, si fabbricaru stu Casteddu; e poi, quannu nui criscemu, nni nzignaru a travagghiari e a cummàttiri, picchì ccà è sempri di cummàttiri cu la lancia, ora cu l'armalazzi e ora cu li latri.

A sti discursi, lu Re allucchìa cchiù di cchiù.

- Comu! dui burgisi sannu fari tuttu chistu e nzìgnanu li figghi accussì? Mbrogghiu cc'è! Sti giùvini ianu modi di veri cavaleri di sangu, e no di burgisi.Uhm... Si pò vidiri sta vostra matri e stu vostru patri?
- Si, Maistati, ora vi li chiamu.
Jìu e turnau cu sò patri e sò matri.
Comu accumparenu a la porta e li vitti, lu Re siccau, e arristau comu ncantatu nta la seggia unn'era: ma Alligramu e Alligranza (ca iddi eranu) si cci jittaru a li pedi e, vasànnucci chiancennu li manu, cci dicìanu:

- Patri, nn'aviti pirdunari!
Tutti li setti figghi, iddi puru si jittaru 'n terra, e ddocu, chi vulìstivu vidiri? Chiancìanu tutti e lu Re puranchi: di tantu òddiu, cci vinni tantu amuri, e s'abbrazzau a Alligramu e a Alligranza, e appoi a tutta dda bedda curuna di figghi, ca a lu sulu talialli nni niscìa foddi.
Lu ndumani, appoi, parteru tutti pri lu Regnu e cci foru festi granni.

Iddi arristaru filici e cuntenti, e nui ccà senza nenti. (*)